Decizia CCR nr. 274/2019Punctul 9
Punctul 9
9. Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori apreciază că dispozițiile de lege criticate stabilesc soluțiile la judecata în apel în funcție de aprecierea de către instanța de control judiciar asupra căii de atac promovate în raport cu probele cauzei și obiectul acuzațiilor. Instanța judecătorească apreciază că nu se poate reține ca fiind întemeiată susținerea potrivit căreia normele procesuale invocate ar constitui premisa unui tratament diferențiat, discriminatoriu, al inculpaților în fața legii. Din conținutul normelor procesuale criticate rezultă fără echivoc faptul că ele se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipotezele juridice prevăzute prin textele criticate, inculpații față de care s-a pronunțat o soluție de condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea acesteia fiind într-o situație juridică diferită de acei inculpați față de care prima instanță a dispus o soluție de achitare. Pe de altă parte, din coroborarea dispozițiilor criticate cu cele ale art. 420, art. 374 alin. (7) -(10) și ale art. 383 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, instanța de control judiciar, în oricare dintre ipotezele enunțate, poate readministra probele administrate de prima instanță și poate administra probe noi, poate administra probele de la urmărirea penală, chiar și cele necontestate de părți, și poate dispune, din oficiu, administrarea de noi probe, în condițiile art. 100 din același act normativ, toate aceste dispoziții urmărind justa soluționare a cauzei și necesitatea aflării adevărului. Prevederea legală ce stabilește obligativitatea pentru instanța de control judiciar de a administra probele ce au stat la baza soluției de achitare în prima instanță este supusă acelorași reguli referitoare la aprecierea de către instanța de control judiciar a necesității și utilității lor în scopul aflării adevărului și al justei soluționări a cauzei, tocmai prin indicarea de către legiuitor în textul art. 421 pct. 2 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală a aplicării în mod corespunzător a dispozițiilor art. 374 și art. 383 din același act normativ. Totodată, în ceea ce privește principiul egalității în drepturi consacrat în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, instanța de control constituțional a reținut, în jurisprudența sa, că discriminarea presupune aplicarea unui regim juridic diferit unor situații care nu se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil. Or, în ceea ce privește criticile aduse textelor de procedură de către autoarea excepției, instanța judecătorească apreciază că ele se referă la situații juridice diferite și, suplimentar, că ele sunt completate și supuse finalmente acelorași reguli generale vizând administrarea probelor, potrivit art. 100 din Codul de procedură penală, în urmărirea lămuririi cauzei și a justei soluționări a acesteia. ...
Sursa oficială ↗