Decizia CCR nr. 225/2019Punctul 5

5. Având cuvântul, avocatul autorilor excepției susține, în esență, că excepția este admisibilă, fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate, inclusiv cele stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011. Cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate, susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) , art. 15 alin. (2) , art. 16 alin. (1) , art. 21 alin. (3) și art. 61 alin. (1) . Referitor la încălcarea art. 1 alin. (4) , raportat la art. 61 alin. (1) , coroborat cu art. 115 din Constituție, susține că delegarea legislativă se face în condițiile prevăzute în Constituție și detaliate în jurisprudența Curții Constituționale, și anume prin Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000. Însă, în speță, urgența reglementării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2016 nu a fost motivată. Mai mult, legiuitorul a precizat faptul că se impune adoptarea acestui act normativ pentru că, în practică, au apărut situații divergente. Or, urgența nu poate fi motivată de utilitatea reglementării, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 255 din 11 mai 2005. În al doilea rând, interpretarea unei norme de drept este atributul instanțelor judecătorești, iar nu al Guvernului care - fiind parte în litigiu, în cazul de față - intervine în echilibrul procesual și schimbă soarta litigiului în favoarea sa. În al treilea rând, a interpreta un act normativ nu înseamnă a-l modifica. Or, Guvernul a modificat art. 17 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2014, care fusese deja aprobată prin Legea nr. 174/2015 și modificată de Parlament prin Legea nr. 293/2015. Prin urmare, Guvernul a intervenit într-un domeniu deja reglementat de către Parlament, ceea ce Curtea Constituțională a sancționat prin deciziile nr. 1.257 din 7 octombrie 2009 și nr. 447 din 29 octombrie 2013, reținând că Guvernul nu poate interveni prin ordonanțe de urgență în reglementarea adoptată în Parlament, fără a îndeplini condițiile din art. 115 din Constituție. Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) , coroborate cu cele ale art. 21 alin. (3) din Constituție, se arată că reglementarea criticată retroactivează, Guvernul stabilind că o normă de drept anterioară nu se aplică unei anumite categorii de funcționari publici. În acest sens se invocă deciziile Curții Constituționale nr. 120 din 15 februarie 2007, nr. 409 din 4 noiembrie 2003 și nr. 812 din 9 noiembrie 2006, prin care s-a stabilit că o lege retroactivează atunci când modifică o situație juridică anterioară. Or, prin modificarea legislativă criticată, Guvernul a intervenit într-un litigiu pendinte, ceea ce încalcă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, atunci când legiuitorul intervine printr-o modificare legislativă menită să-i creeze un avantaj în raport cu cealaltă parte, se încalcă dreptul la un proces echitabil. În ceea ce privește dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, se susține, în esență, că prevederile criticate încalcă principiul egalității în fața legii, deoarece managerii publici sunt funcționari publici, beneficiind de toate drepturile acestora. Or, exceptarea managerilor publici de la creșterile salariale este nejustificată, creând o discriminare negativă. Se invocă în acest sens Decizia nr. 685 din 28 iunie 2012, prin care Curtea a reținut că „violarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite“. În plus, se invocă Opinia nr. 598 din 20 decembrie 2010 a Comisiei de la Veneția din 17-18 decembrie 2010 referitoare la reducerea salariilor judecătorilor, opinie emisă la solicitarea președintelui Curții Constituționale a Macedoniei. În ceea ce privește încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la modificările legislative intervenite în timpul unui litigiu. În final, se solicită constatarea încălcării art. 1 alin. (5) din Constituție, deoarece conduita legiuitorului delegat încalcă principiul supremației legii, sens în care se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 10 ianuarie 2014. ...