Decizia CCR nr. 248/2019Punctul 7

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că scopul dispozițiilor art. 126 din Codul de procedură penală nu ar putea fi atins fără reglementarea caracterului confidențial al ordonanței emise de procuror, conform art. 126 alin. (5) din Codul de procedură penală, dar că acesta nu încalcă dreptul la un proces echitabil al inculpatului. Se arată că acest din urmă drept nu este încălcat nici prin prevederile art. 126 alin. (4) din Codul de procedură penală, întrucât acestea se aplică coroborat cu dispozițiile art. 286 alin. (2) din același cod și vizează doar regimul juridic al martorului, fără a dispune cu privire la drepturile și garanțiile procesuale ale inculpatului. Se mai susține că dispunerea măsurilor de protecție a martorului și audierea acestuia prin intermediul mijloacelor audio și video de transmitere, cu vocea și imaginea distorsionate, nu împiedică inculpatul să participe la audiere și să îi pună acestuia întrebări, în condiții de contradictorialitate și de egalitate a armelor, conform art. 129 alin. (3) din Codul de procedură penală. Totodată, fiind un act de urmărire penală, ordonanța procurorului, prevăzută la art. 126 alin. (4) din Codul de procedură penală, este supusă controlului de legalitate al judecătorului de cameră preliminară, în procedura prevăzută la art. 342-347 din Codul de procedură penală. Referitor la criticile aduse dispozițiilor art. 126 alin. (5) și (6) din Codul de procedură penală sub aspectul clarității și previzibilității se susține că acestea sunt neîntemeiate. Se arată că intervalul de timp la care procurorul este ținut să verifice dacă se mențin condițiile care au determinat dispunerea măsurilor de protecție trebuie să fie unul „rezonabil“, acesta fiind apreciat de procuror în raport cu împrejurările concrete care au determinat inițial, în temeiul art. 125 din Codul de procedură penală, acordarea statutului de martor amenințat. Se arată, de asemenea, că atât timp cât procurorul nu dispune, prin ordonanță, încetarea măsurilor de protecție, nu este necesară emiterea unei ordonanțe de menținere a acestora. Cu privire la organul competent să se pronunțe cu privire la menținerea măsurilor de protecție a martorului, se susține că, după sesizarea instanței prin rechizitoriu, această competență îi revine judecătorului de cameră preliminară, iar, în faza judecății, instanței de judecată. ...