Decizia ÎCCJ nr. 249/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării 38. Problema de drept dedusă soluționării prin prezenta sesizare se referă la interpretarea dispozițiilor art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă în scopul stabilirii soluției care trebuie pronunțată cu privire la un act de executare contestat pe calea contestației la executare, respectiv anularea parțială sau îndreptarea actului de executare, în ipoteza în care se anulează parțial titlul executoriu și se constată legalitatea executării silite pentru o sumă mai mică decât cea menționată în actul de executare contestat. ... 39. În prealabil este necesară verificarea regularității sesizării prin prisma dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, conform cărora „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 40. Dispoziția legală menționată cuprinde condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a determina legala învestire a instanței supreme în vederea declanșării mecanismului procedural instituit pentru preîntâmpinarea apariției practicii neunitare la nivelul instanțelor judecătorești. Conform jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, condițiile desprinse din prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă sunt următoarele: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; c) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; d) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; e) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; f) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 41. Procedând la verificarea îndeplinirii cerințelor legale anterior menționate, trebuie observat că sesizarea de față a fost formulată în cadrul unui litigiu civil de drept comun, având ca obiect contestația la executare prevăzută de art. 712 din Codul de procedură civilă, cauza aflându-se în faza procesuală a apelului, pe rolul unui tribunal învestit cu soluționarea în ultimă instanță, în raport cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) teza finală din Codul de procedură civilă și art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, conform cărora, ca regulă, hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare silită poate fi atacată numai cu apel. Așadar, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost dispusă în cadrul unei cauze aflate în curs de judecată, al cărei obiect se află în competența legală a unui complet al tribunalului, iar instanța de trimitere judecă litigiul în ultimă instanță, deoarece hotărârea judecătorească pe care o va pronunța în apel nu este susceptibilă de a forma obiectul unui recurs. ... 42. Totodată, în urma consultării evidențelor deținute la nivelul instanței supreme, rezultă că este realizată condiția privitoare la existența unei chestiuni care să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 43. În schimb, cerințele referitoare la invocarea unei veritabile probleme de drept și la caracterul de noutate al acesteia nu sunt îndeplinite, astfel cum se va argumenta în continuare, ceea ce înseamnă că, în lipsa îndeplinirii cumulative a tuturor condițiilor desprinse din prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, nu este posibilă declanșarea mecanismului de unificare a practicii judiciare reprezentat de sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 44. Astfel cum rezultă fără dubiu din dispozițiile legale anterior menționate, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să privească o problemă de drept veritabilă, care să presupună că norma de drept a cărei lămurire se solicită să fie susceptibilă de a da naștere unor interpretări diferite, fie din cauză că aceasta este incompletă, fie pentru că nu este corelată cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 45. În jurisprudența instanței supreme, în legătură cu această cerință de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, s-a statuat că trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015). ... 46. Pentru a se reține îndeplinirea condiției referitoare la existența unei veritabile chestiuni de drept este necesar a se verifica premisele acesteia. Sub un prim aspect, trebuie identificată existența unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu, deoarece nelămuririle care vizează aplicarea legii sau care reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism. Sub un al doilea aspect, chestiunea de drept pusă în discuție trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate. Așadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei deduse judecății și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite, acela de a judeca în mod direct și efectiv procesul. ... 47. În privința prezentei sesizări, din observarea întregii argumentări expuse de instanța de trimitere se constată că problema a cărei lămurire se urmărește a se obține prin parcurgerea demersului procesual de față se referă la stabilirea soluției pronunțate cu privire la actele de executare contestate pe calea contestației la executare, în ipoteza anulării parțiale a titlului executoriu și stabilirii legalității creanței într-un cuantum mai mic decât cel menționat în actele de executare contestate. Altfel spus, titularul sesizării solicită un răspuns punctual în sensul de a se stabili dacă, în situația concretă menționată, este justificată sancțiunea anulării parțiale a actelor de executare contestate sau este suficientă îndreptarea acestor acte în mod corespunzător, în limita cuantumului legal al creanței cu privire la care se derulează executarea silită. ... 48. Deși, formal, în cuprinsul sesizării se invocă necesitatea interpretării dispozițiilor art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în realitate, chestiunea a cărei lămurire se urmărește vizează un aspect de fapt, respectiv stabilirea soluției pronunțate într-o situație concretă, adică în ipoteza anulării parțiale a titlului executoriu constatator al creanței, cu consecința recunoașterii legalității executării silite a unei sume mai mici decât cea indicată în actele de executare contestate. ... 49. În cuprinsul încheierii de sesizare nu sunt expuse niciun fel de argumente care să susțină ideea existenței unei norme juridice neclare, susceptibile de interpretări diferite, nerezultând în niciun mod dificultatea întâmpinată de instanța de judecată în procesul de interpretare și aplicare a dispoziției legale menționate. ... 50. De asemenea, din observarea conținutului textului legal invocat se constată că acesta menționează în mod alternativ soluția îndreptării sau a anulării actului de executare contestat, în ipoteza admiterii contestației la executare, iar aplicarea uneia dintre cele două soluții menționate se face în funcție de obiectul contestației, în raport cu circumstanțele fiecărui caz în parte. Așadar, textul legal nu este unul neclar, susceptibil de mai multe interpretări, ci se caracterizează printr-un grad ridicat de generalitate tocmai pentru a conferi instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei dreptul și obligația de a aplica soluția corespunzătoare, în funcție de fiecare cauză dedusă judecății, ținând seama de obiectul contestației la executare, dispunându-se fie anularea (totală sau parțială), fie îndreptarea actului de executare contestat, după caz. ... 51. Trebuie subliniat că procedura sesizării prealabile urmărește asigurarea unei interpretări în drept, cu caracter de principiu, asupra unei norme de drept îndoielnice, neclare, dar nu are rolul de a stabili, în locul instanței judecătorești, care este soluția care ar trebui pronunțată pentru dezlegarea raportului juridic litigios, o atare atribuție rămânând în sfera de competență exclusivă a instanței de judecată legal învestite cu soluționarea procesului. ... 52. Or, din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă în niciun mod necesitatea interpretării și clarificării dispozițiilor art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, urmărindu-se, în realitate, aplicarea acestui text legal în situația concretă dedusă judecății, o confirmare a soluției pe care instanța de trimitere preconizează să o dea litigiului. ... 53. Prin urmare, chestiunea supusă analizei nu reprezintă o problemă de drept veritabilă, suficient de dificilă, pentru a reclama o rezolvare de principiu din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 54. Totodată, în legătură cu cerința noutății, trebuie subliniat că aceasta reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei chestiuni ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare cu privire la respectiva problemă. În absența unei definiții legale a noțiunii de „noutate“, verificarea acestei condiții ține de exercitarea dreptului de apreciere al completului învestit cu soluționarea sesizării, astfel cum instanța supremă a hotărât în mod constant în jurisprudența sa. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014). ... 55. De asemenea, cerința noutății ar putea fi reținută ca îndeplinită și în cazul în care s-ar impune anumite clarificări, întrun context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, ale unei norme legale mai vechi (ipoteza așa-zisei reevaluări a interpretării normei). În egală măsură, noutatea se poate raporta și la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare (a se vedea Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 10 din 20 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014). ... 56. Caracterul de noutate dispare atunci când chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări date, în timp ce opiniile jurisprudențiale diferite nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 57. Așa fiind, depășirea stadiului unei practici incipiente, în curs de formare, și conturarea unei jurisprudențe în legătură cu chestiunea de drept invocată conduc la concluzia că nu mai poate fi sesizată instanța supremă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, într-o asemenea situație scopul preîntâmpinării practicii neunitare nemaiputând fi atins, chestiunea de drept nemaifiind, prin urmare, una nouă. ... 58. În situația de față se constată că problema supusă analizei nu se referă la o reglementare recent intrată în vigoare și nici la un context legislativ nou, ci este formulată în legătură cu prevederile art. 720 alin. (1) din Codul de procedură civilă, act normativ intrat în vigoare în urmă cu mai mult de 10 ani. De asemenea, nu se poate considera că instanțele judecătorești nu au dat o interpretare și o aplicare acestui text legal, atât timp cât legea menționată este incidentă tuturor executărilor silite pornite ulterior datei de 15 februarie 2013, timp în care instanțele de drept comun învestite cu soluționarea contestațiilor la executare silită au putut constata inclusiv situații în care actele de executare silită au vizat sume mai mari decât cele efectiv datorate, dispunându-se, după caz, fie anularea parțială a actelor de executare silită, în limita sumelor stabilite ca fiind legale, fie îndreptarea actelor de executare silită în mod corespunzător, ca urmare a modificării cuantumului creanțelor supuse executării silite. ... 59. De altfel, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost atașate numeroase hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele naționale, care, învestite fiind cu soluționarea unor contestații la executare, au realizat o interpretare și aplicare a dispozițiilor legale invocate în prezenta sesizare, dispunânduse, în funcție de situația concretă dedusă judecății, fie anularea totală, fie anularea parțială, fie îndreptarea actelor de executare, în limita creanțelor datorate, în raport cu circumstanțele fiecărei cauze. Așadar, întrucât examenul jurisprudențial efectuat a relevat că s-a cristalizat o jurisprudență consistentă în legătură cu chestiunea a cărei lămurire se solicită, nu mai există vreo rațiune pentru formularea unei cereri vizând pronunțarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii apariției unei practici neunitare. ... 60. În raport cu cele arătate, atât timp cât instanțele judecătorești naționale au interpretat și au aplicat dispoziția legală referitoare la soluția pronunțată cu privire la actele de executare silită contestate, atunci când se constată legalitatea formelor de executare silită în privința creanței într-un cuantum mai mic decât cel menționat în actele atacate, rezultă că problema supusă analizei nu prezintă caracterul de noutate cerut de legiuitor pentru a permite declanșarea mecanismului procedural vizând pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 61. Având în vedere neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate anterior analizate, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a prezentei sesizări. ... ...