Decizia ÎCCJ nr. 340/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 38. Examinând admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru declanșarea procedurii hotărârii prealabile au fost instituite mai multe condiții de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ și care pot fi enunțate astfel: a) existența unei cauze în curs de judecată, aflată în ultimă instanță; ... b) cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a curții de apel sau a tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... c) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... d) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate; ... e) Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 39. Primele trei condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, Înalta Curte de Casație și Justiție fiind sesizată de un complet de judecată al Tribunalului Brăila - Secția I civilă, ce a fost învestit cu judecata căii de atac a apelului exercitat de contestator, în temeiul art. 718 alin. (1) coroborat cu art. 712 din Codul de procedură civilă, împotriva încheierii pronunțate de judecătorie, prin care i-a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare. ... 40. Tribunalul judecă în ultimă instanță întrucât, potrivit art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel (...)“. ... 41. Este îndeplinită și condiția ca de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării să depindă soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată, câtă vreme prin cererea de apel este criticată soluția primei instanțe de respingere a excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, invocânduse dispozițiile art. 2.520 alin. (1) pct. 6 din Codul civil. ... 42. În privința condiției referitoare la noutatea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării, se impun anumite precizări care conduc la concluzia neîndeplinirii cerinței menționate. ... 43. Evaluarea acestei condiții, în absența unei definiții legale a noutății chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a instanței supreme (Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; Decizia nr. 19 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 octombrie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept). În egală măsură, problema de drept trebuie să fie reală, să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că, pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății, este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prin pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept. ... 44. Pentru determinarea caracterului noutății trebuie verificat dacă o instanță este învestită să se pronunțe asupra chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită pentru prima dată sau problema de drept a primit deja o dezlegare din partea instanțelor învestite cu soluționarea unor cauze similare. Analiza are relevanță în considerarea funcției mecanismului hotărârii prealabile, de prevenire a practicii judiciare neunitare, precum și evitarea paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii, câtă vreme în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile instanța supremă nu este chemată să dea o soluție unei practici divergente deja existente, consecința, întro atare situație, fiind aceea a inadmisibilității sesizării. ... 45. A considera altfel înseamnă a îngădui ca, în cadrul procedurii de unificare a jurisprudenței prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu se afle în situația de a se pronunța asupra unei probleme de drept în legătură cu care practica judiciară este inexistentă sau doar incipientă, deci în legătură cu o problemă de drept cu adevărat nouă, ci de a confirma sau, după caz, infirma anumite interpretări jurisprudențiale deja existente și, mai mult, consolidate prin pronunțarea unui număr semnificativ de hotărâri judecătorești. Or, prin aceasta s-ar ajunge la nesocotirea dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în partea lor privitoare la rațiunea și condițiile pronunțării unei hotărâri prealabile, atribuindu-i-se acestei proceduri o funcție specifică unui alt mecanism de unificare a jurisprudenței, respectiv recursului în interesul legii. ... 46. În ce privește prezenta sesizare, hotărârile judecătorești identificate în materie relevă existența unei orientări jurisprudențiale majoritare începând încă din anul 2016 [în sensul că termenul special de prescripție de un an prevăzut de art. 2.520 alin. (1) pct. 6 din Codul civil nu se aplică în cazul dreptului de a obține executarea silită a unei creanțe constatate prin titlu executoriu], fiind într-un număr redus hotărârile judecătorești prin care se afirmă că termenul special de prescripție de un an se aplică inclusiv creanțelor constatate prin act scris ce constituie titlu executoriu. ... 47. Prin urmare, în acord cu jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 29 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 19 decembrie 2016, Decizia nr. 41 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 10 februarie 2017), în considerarea specificului procedurii reglementate prin dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere că problema de drept ce se solicită a fi dezlegată a mai fost anterior dedusă judecății, iar instanțele naționale au procedat deja la interpretarea normei juridice considerate ca prezentând dificultăți ce ar necesita o rezolvare de principiu, rezultă că nu este îndeplinită condiția noutății chestiunii de drept care formează obiectul sesizării. ... 48. Pentru aceste motive, constatând că sesizarea nu întrunește toate condițiile de admisibilitate reglementate de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din același act normativ, ... ...