Decizia ÎCCJ nr. 142/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție + Asupra admisibilității sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept 52. Pentru regularitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiții de admisibilitate a acestei proceduri, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: (i) existența unei cauze în curs de judecată; ... (ii) judecata cauzei să se afle în ultimă instanță pe rolul tribunalului, al curții de apel sau al Înaltei Curți de Casație și Justiție; ... (iii) ivirea unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... (iv) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 53. Primele două condiții de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât Tribunalul Timiș este învestit, în ultimă instanță, cu soluționarea apelului într-o cerere întemeiată pe prevederile Legii nr. 77/2016, fiind incidente prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016“. Drept urmare, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în ultimă instanță. ... 54. Cea de-a treia condiție, referitoare la existența unei chestiuni de drept esențiale, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, nu este îndeplinită, întrucât prima problemă de drept ce se solicită a fi dezlegată nu este determinantă în soluționarea pe fond a cauzei, față de limitele apelului declarat doar de reclamantă^1. ^1 În jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut neîndeplinirea condiției de admisibilitate privind caracterul determinant în soluționarea pe fond a cauzei al problemei sesizate, în condițiile neobservării limitelor efectului devolutiv al apelului - paragrafele 51-61 din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 4 martie 2020. ... 55. Trebuie subliniat că prima instanță a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, reținând că, în temeiul art. 11 din Legea nr. 77/2016, legea dării în plată nu este aplicabilă ratione temporis în cazul contractului de credit dedus judecății, întrucât contractul nu mai era în derulare la momentul intrării în vigoare a legii, fiind declarat scadent anticipat la 29.11.2013, iar ulterior, la 11.02.2014, instanța a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei. ... 56. Reclamanta a criticat în apel interpretarea dată de prima instanță prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, susținând că un contract este în derulare până la achitarea integrală a creditului și accesoriilor sale, chiar dacă imobilul ipotecat a fost pierdut prin executare silită. ... 57. Deși problema de drept dedusă spre dezlegare în apel viza interpretarea sintagmei „contracte de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare“ prevăzute de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 77/2016, instanța de trimitere nu a formulat întrebarea în acest sens^2. ^2 Chestiunea de drept a făcut obiectul sesizării respinse, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 6 din 22 ianuarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 58. Tot prin sentința primei instanțe a fost respinsă excepția inadmisibilității, invocată de pârâtă, care a susținut că reclamanta nu este în măsură să solicite adaptarea contractului în baza Legii nr. 77/2016, în condițiile în care există o executare silită în curs, singura soluție posibilă fiind stingerea raportului juridic prin darea în plată a imobilului. ... 59. În motivarea soluției de respingere a excepției inadmisibilității, prima instanță a reținut că existența unei executări silite în curs nu duce la inadmisibilitatea cererii de adaptare a contractului, întrucât instanța este obligată să verifice incidența impreviziunii, conform jurisprudenței Curții Constituționale, astfel încât apărarea privind inadmisibilitatea cererii pe motiv că nu a fost cerută darea în plată trebuie respinsă. ... 60. Împotriva sentinței judecătoriei a declarat apel doar reclamanta, criticând modul de interpretare a prevederilor art. 11 din Legea nr. 77/2016. ... 61. Deși avea posibilitatea să declare apel incident împotriva soluției cuprinse în dispozitiv referitoare la respingerea excepției inadmisibilității, pârâta nu a utilizat calea de atac prevăzută de lege pentru a repune în discuția instanței de control judiciar problema de drept privind interpretarea prevederilor Legii nr. 77/2016 sub aspectul posibilității adaptării contractului de credit în etapa executării silite. ... 62. În consecință, este inadmisibilă repunerea în discuție în apel a excepției respinse de prima instanță, chestiunea litigioasă rezolvată intrând în autoritatea de lucru judecat, conform art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă. ... 63. În limitele efectului devolutiv al apelului, stabilite de reclamantă, în aplicarea regulii tantum devolutum quantum apellatum, prevăzută de art. 477 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de trimitere nu mai poate repune în discuție chestiunea de drept care face obiectul primei întrebări din prezenta sesizare, întrucât o soluție în acord cu interpretarea susținută de pârâtă ar înrăutăți situația apelantei-reclamante în propria cale de atac, contrar principiului non reformatio in pejus, reglementat de art. 481 din Codul de procedură civilă. ... 64. De aceea, soluționarea apelului nu depinde de lămurirea primei chestiuni de drept sesizate. ... 65. Cea de-a patra condiție, referitoare la noutatea chestiunii de drept, nu este îndeplinită în privința ambelor întrebări. ... 66. Analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei probleme de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare. Așa cum instanța supremă a decis în jurisprudența sa, în lipsa unei definiții a noutății chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul Înaltei Curți de Casație și Justiție să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015 și Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015). ... 67. În acest sens s-a statuat că cerința noutății este îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial. ... 68. Totodată, s-ar putea impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou, ale unei norme mai vechi (o așa-zisă reevaluare a interpretării normei). ... 69. În egală măsură, noutatea se poate raporta și la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare. ... 70. Conform unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. În situația în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat, uneori chiar diferit, o problemă de drept, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu funcție de reglare - recursul în interesul legii, iar nu hotărârea prealabilă. ... 71. În cauza de față, din consultarea practicii judiciare transmise de curțile de apel rezultă că instanțele au pronunțat numeroase hotărâri cu privire la problemele de drept supuse analizei, fiind conturate două opinii: – o primă opinie, în sensul că adaptarea contractului nu mai este posibilă în etapa executării silite, astfel încât consumatorul poate beneficia de prevederile Legii nr. 77/2016 în această etapă numai sub forma dării în plată; ... – o a doua opinie, în sensul că adaptarea contractului este permisă și în etapa executării silite, dat fiind caracterul prioritar al echilibrării și continuării contractului de credit, precum și faptul că declararea scadenței anticipate este tocmai o consecință a impreviziunii. ... ... 72. A doua întrebare formulată de instanța de trimitere este accesorie primei întrebări și subsecventă celei de-a doua opinii, referindu-se la diferite modalități de adaptare a contractului. În mod evident, în alegerea modalității concrete de intervenție a instanței în contractul de credit, prezintă relevanță stabilirea momentului când se produc efectele impreviziunii. ... 73. Problema de drept privind interpretarea și aplicarea Legii nr. 77/2016, referitoare la limitele intervenției judecătorului în contractele de credit în ipoteza impreviziunii valutare, sub aspectul momentului de la care se poate realiza, a făcut obiectul sesizării respinse ca inadmisibilă prin Decizia nr. 26 din 20 mai 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Cu acea ocazie, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că nu este îndeplinită condiția noutății, întrucât problema de drept în discuție a fost deja dedusă judecății instanțelor și a primit o dezlegare din partea acestora, practica judiciară nefiind unitară. ... 74. Instanța de trimitere a apreciat ca fiind relevantă sesizarea soluționată prin decizia anterior menționată, motiv pentru care a dispus suspendarea judecării cauzei prin Încheierea din 4 decembrie 2023. ... 75. Chiar dacă s-a conturat o practică judiciară neunitară, nu trebuie ignorat scopul legiferării instituției procesuale a hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită (control a posteriori). ... 76. Reamintind premisele stabilirii elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită, anume asigurarea funcției mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare, precum și evitarea paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii, devine evident că procedura pronunțării unei hotărâri prealabile nu este chemată să dea o soluție unei practici divergente deja existente, consecința, într-o atare situație, fiind aceea a inadmisibilității sesizării. ... 77. Reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate anterior analizate, prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 16.895/325/2022. ... ...