Decizia ÎCCJ nr. 249/2025 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării 16. Instanța de trimitere a considerat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport cu dispozițiile art. 520 din Codul de procedură civilă, constatând că obiectul litigiului este reprezentat de o contestație la executare, aflată în faza procesuală a apelului, fiind legal învestit un complet de judecată al tribunalului și cauza urmând a fi soluționată în ultimă instanță, printr-o hotărâre definitivă, în conformitate cu art. 718 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă. ... 17. S-a mai arătat că sesizarea se referă la rezolvarea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, deoarece, prin cererea de apel, apelantul-intimat a invocat nelegalitatea soluției de anulare în parte a executării silite în privința creanței de 74.926,24 lei, deoarece în mod legal ar fi trebuit să fie dispusă îndreptarea actelor de executare silită, atât timp cât s-a constatat că executarea a fost una legală, iar modificarea cuantumului creanței nu a condus la anularea titlului executoriu. ... 18. Referitor la cerința noutății, instanța de trimitere a apreciat că nu s-a conturat o orientare certă și consistentă a practicii către o anumită interpretare și aplicare a normei din perspectiva chestiunii de drept ridicate, putându-se vorbi doar despre o practică în curs de formare, ce justifică declanșarea mecanismului de prevenire a practicii neunitare, prevăzut de art. 520 din Codul de procedură civilă. ... 19. De asemenea, s-a reținut că această problemă de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și asupra acesteia instanța supremă nu a statuat. ... ...