Decizia CCR nr. 142/2019Punctul 16

16. Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, determinată de faptul că legea ce face obiectul controlului de constituționalitate „nu realizează un echilibru just între interesul persoanei vizate de sancțiune și cel al societății“, președintele Camerei Deputaților susține că autorii sesizării nu realizează un cadru argumentativ susținut, afirmațiile acestora redând doar opțiuni de ordin politic. Apreciază că jurisprudența Curții Constituționale invocată de autorii sesizării în susținerea încălcării art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție oferă, din contră, argumente în sensul constituționalității legii în cauză. Arată astfel că, în ceea ce privește Decizia nr. 224 din 17 aprilie 2018, instanța de contencios constituțional nu a statuat imposibilitatea Parlamentului de dezincriminare prin lege a unor fapte, ci s-a recunoscut organului suprem reprezentativ atribuția de a legifera și în acest sens, cu condiția respectării principiilor și normelor consacrate prin Constituție. Președintele Camerei Deputaților consideră că nu pot fi reținute susținerile autorilor sesizării potrivit cărora prin legea supusă controlului de constituționalitate s-ar afecta protecția unor valori constituționale, precum mediul înconjurător, viața și integritatea corporală a persoanelor, întrucât faptele respective rămân, în spiritul principiilor și normelor constituționale, în cadrul sancționator al statului, fiind calificate drept contravenții. Arată, de asemenea, că prin Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018 Curtea a statuat că „dezincriminarea, asemenea incriminării, precum și abrogarea reprezintă evenimente legislative ce aparțin doar autorității legiuitoare ordinare sau delegate, Curții Constituționale, prin activitatea pe care o desfășoară în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 146 din Legea fundamentală, nefiindu-i recunoscută sau, mai bine spus, fiindu-i interzis să se poziționeze în postura de legiuitor pozitiv“. Așadar, dacă dezincriminarea reprezintă un eveniment legislativ ce aparține doar autorității legiuitoare, aceeași regulă se aplică și dezincriminării unei fapte și calificării acesteia drept contravenție. Prin aplicarea principiului qui potest plus, potest minus, în cazul legii supuse controlului de constituționalitate, fapta nu este dezincriminată și scoasă de sub sancțiunea, limitarea și controlul statului, ci este dezincriminată doar sub latură penală și, în raport cu pericolul social afectat, constituie contravenție pentru care se prevede sancțiune. ...