Decizia CCR nr. 147/2019Punctul 3

3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate se susține că legea criticată înlătură efectul disuasiv al pedepselor penale și, prin aceasta, aduce atingere rolului de prevenție generală al normelor de incriminare prevăzute la art. 8 și 9 din Legea nr. 241/2005, întrucât infracțiunile de evaziune fiscală prezintă un pericol social foarte ridicat, deoarece privesc relațiile sociale din domeniul financiar și fiscal și au ca scop protejarea bugetului general consolidat, fiind reglementate în vederea asigurării resurselor necesare statului pentru îndeplinirea funcțiilor sale. Se arată în acest sens că legea criticată încurajează săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, întrucât prevede că făptuitorul, aflat la prima abatere, indiferent de cuantumul prejudiciului produs, nu va fi sancționat, în condițiile articolului unic pct. 1 din lege referitor la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ori îi va fi aplicată doar pedeapsa amenzii penale, în condițiile articolului unic pct. 2 din lege referitor la art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 241/2005, sau va beneficia de suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile articolului unic pct. 2 din lege referitor la art. 10 alin. (12) din Legea nr. 241/2005. Pentru aceste motive se susține încălcarea prin legea criticată a prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) , care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, obligă legiuitorul să ia măsuri în vederea apărării ordinii și siguranței publice, prin adoptarea instrumentelor legale necesare în scopul reducerii fenomenului infracțional. Se arată că, potrivit aceleiași jurisprudențe, legiuitorul trebuie să asigure un just echilibru între interesele individuale și interesul general al societății de tragere la răspundere penală a persoanelor care săvârșesc infracțiuni, pentru a preveni atingerile ce pot fi aduse ordinii și siguranței publice. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 3 din 15 ianuarie 2014 și nr. 44 din 16 februarie 2016. ...