Decizia CCR nr. 147/2019Punctul 34

34. Curtea apreciază că textele criticate se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în fiecare dintre ipotezele juridice reglementate la art. 10 alin. (1) -(1^4) din Legea nr. 241/2005. Se reține în acest sens că legea criticată nu prevede aplicarea unui regim juridic diferit unor persoane aflate în situații similare, ci, dimpotrivă, prevede aplicarea unuia dintre regimurile sancționatorii prevăzute la alin. (1) -(1^2) ale art. 10 din Legea nr. 241/2005, după cum subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscală înțelege să acopere prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, în etapa urmării penale sau în cursul judecății, ori în termen de 1 an de la pronunțarea sentinței prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Or, această aplicare diferențiată a prevederilor art. 10 alin. (1) -(1^2) din Legea nr. 241/2005 are drept criteriu atitudinea subiectivă a făptuitorului față de fapta săvârșită și, mai ales, față de urmările acesteia, subiectivitate manifestată atât prin opțiunea de acoperire a prejudiciului cauzat, împreună cu majorările prevăzute prin normele criticate, cât și prin alegerea momentului procesual în care efectuează plata sau se obligă la realizarea ei [în ipotezele prevăzute la art. 10 alin. (1) -(1^2) din Legea nr. 241/2005]. ...