Decizia ÎCCJ nr. 14/2025 (RIL)Punctul VI

VI. Opinia specialiștilor 34. La nivelul Universității de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept s-au conturat două orientări în ceea ce privește problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii. ... 35. Astfel, în opinia prof. univ. dr. Claudia Roșu, conf. univ. dr. Florina Popa, conf. univ. dr. Florin I. Mangu și a lect. univ. dr. Codruța Guzei-Mangu, corectă este interpretarea conform căreia controlul instanței de judecată se restrânge la aspectele formale de verificare a unui act juridic prin care se solicită înscrierea într-un registru public. ... 36. Astfel, în cadrul procedurii necontencioase, rolul instanței învestite cu o cerere de înscriere a unor acte juridice într-un registru public va fi limitat la verificarea îndeplinirii cerințelor legale formale pentru admiterea cererii, pentru respectarea principiului celerității procedurii și a prezumției de legalitate care însoțește actele juridice. ... 37. Cel care apreciază că actul juridic, de exemplu, o hotărâre de modificare a actelor constitutive, nu respectă exigențele legale se poate adresa instanței de judecată contencioase pentru anularea respectivului act. În cadrul acelui litigiu instanța de judecată este îndreptățită să efectueze un control aprofundat asupra actului suspus controlului, iar nu în procedura necontencioasă. ... 38. Aceeași idee, respectiv cea a exercitării de către instanța de judecată a unui control formal de legalitate, iar nu a unuia de fond, este reflectată și de termenul scurt în care legiuitorul apreciază că instanța de judecată ar putea să realizeze controlul de legalitate cu privire la cererea de înscriere și documentele prevăzute la art. 7 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000. ... 39. Astfel, potrivit art. 8 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, „În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere și a documentelor prevăzute la art. 7 alin. (2) judecătorul desemnat de președintele instanței verifică legalitatea acestora și dispune, prin încheiere, înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor“. Durata scurtă a acestui termen arată faptul că legiuitorul a prefigurat ca acest proces să fie unul rapid și eficient, pentru ca principiul celerității, specific procedurii necontencioase, să fie asigurat. ... 40. În consecință, dispozițiile art. 527 și următoarele din Codul de procedură civilă definesc caracterul necontencios al procedurii de înscriere într-un registru public a actelor care emană de la asociații și fundații. ... 41. Într-o a doua opinie, cea a drd. Sergiu Căileanu, asist. univ. dr. Cătălin Lungănașu, cadru didactic asociat Bogdan Dumitrache, conf. univ. dr. Lavinia Tec și conf. univ. dr. Alin Speriusi Vlav, s-a apreciat că instanța de judecată învestită cu o cerere necontencioasă de înscriere a unui act juridic într-un registru public exercită și controlul legalității substanțiale/intrinseci actului juridic, chiar dacă îi acordă o prezumție relativă de legalitate; instanța verifică și aspectele de formă ad validitatem, precum și respectarea condițiilor de fond în privința actului juridic supus înscrierii. ... 42. Pornind de la dispozițiile art. 532 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în procedura necontencioasă, instanța trebuie să exercite un rol activ accentuat tocmai pentru că nu există un pârât față de care să se pretindă un drept și, corelativ, nu există partea procesuală care să își facă apărarea. Astfel, în norma amintită legiuitorul precizează în mod expres faptul că instanța poate dispune orice măsuri utile cauzei. Cu alte cuvinte, nu doar că nu se face vreo diferență între așa-zisul control formal și controlul de fond, ci, aplicând interpretarea gramaticală asupra art. 532 alin. (2) din Codul de procedură civilă, rezultă că intenția legiuitorului este în sensul că instanța poate face verificări extinse asupra actelor juridice care fac obiectul cererii, dacă le apreciază ca fiind utile. ... 43. Transpusă în materia asociațiilor și fundațiilor reglementate de Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, dispoziția procesuală presupune că petentă este persoana juridică și, de principiu, alte persoane nu participă la judecată. Or, aceasta înseamnă că, atâta vreme cât litigiul rămâne unul necontencios, instanța este ținută a face toate verificările în exercitarea rolului său activ potrivit art. 532 alin. (2) din Codul de procedură civilă. A contrario, a interpreta normele privind procedura necontencioasă în sensul limitării verificărilor la nivel formal ar însemna să se considere că instanțele au, în această materie, un rol administrativ și nu un rol de control judiciar propriu-zis. ... 44. A confunda natura necontencioasă a procedurii cu inexistența unui control efectiv de legalitate echivalează cu negarea însăși a sensului intervenției judiciare. Lipsa unui adversar nu exonerează instanța de obligația de a verifica temeinic și legal cererea. Dimpotrivă, tocmai pentru că nu există contradictorialitate, instanța este singurul garant al legalității. Astfel, natura necontencioasă justifică un rol activ compensatoriu, nu o pasivitate formală. ... 45. Totodată, din art. 532 alin. (2) și art. 533 din Codul de procedură civilă rezultă că intenția legiuitorului este de a permite instanțelor să efectueze verificări extinse cu privire Ia legalitatea actelor juridice ce fac obiectul procedurii necontencioase, chiar dincolo de motivele invocate prin cerere sau ulterior, pe parcursul procedurii, cele două texte trebuind a fi analizate împreună, nu separat. ... 46. A interpreta procedura necontencioasă ca impunând doar un control formal, birocratic, înseamnă a evacua însăși rațiunea pentru care legiuitorul a menținut în mod deliberat intervenția instanței în procedura de constituire și modificare a asociațiilor și fundațiilor: aceea de a filtra actele printr-o garanție judiciară a legalității, care acoperă nu doar forma, ci și fondul normativ aplicabil. ... 47. Așadar, caracterul grațios al procedurii nu înseamnă pasivitate juridică sau imposibilitatea instanței de a observa și de a înlătura nelegalitățile evidente, chiar de fond. Mai curând, acest caracter sugerează o procedură lipsită de contradicție, dar nu și de substanță juridică. În acest sens, judecătorul nu este chemat să valideze voința părților, ci să o supună rigorilor legii, chiar dacă aceasta presupune examinarea materială a elementelor actului. ... ...