Decizia CCR nr. 59/2019Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia. Susține că dispozițiile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, principiul egalității de arme și principiul nevinovăției. Arată că instituția „martorului-denunțător“ este o creație a practicii, acesta fiind la rândul său o persoană care a comis fapte penale pentru care este cercetat sau judecat. Apreciază că această persoană prezintă un mare grad de subiectivitate, deoarece, pe de o parte, are în vedere beneficiul pe care legea i-l acordă (cauza specială de reducere a pedepsei) și, pe de altă parte, calitatea de denunțător determină păstrarea poziției acuzatoriale adoptate. Arată că legea nu condiționează valorificarea cauzei speciale de reducere a pedepsei de condamnarea persoanei denunțate, fiind suficient un simplu denunț urmat de facilitarea tragerii la răspundere penală a făptuitorilor. Mai mult, reducerea pedepsei nu este înlăturată nici în situația în care persoana denunțată este achitată. Apreciază că în cazul modificării declarațiilor, denunțătorul se poate expune și la consecințe pe plan penal, putând fi acuzat de exemplu pentru săvârșirea infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, mărturie mincinoasă, favorizarea făptuitorului. Aceste aspecte determină ca „martorii-denunțători“, în ciuda evidenței probatorii, să își păstreze poziția acuzatorie, care are o foarte mare greutate în ansamblul probator al cauzei. ...