Decizia CCR nr. 59/2019Punctul 9

9. Având în vedere aceste aspecte, apreciază că limitările anterior subliniate nu subzistă și în cazul depozițiilor denunțătorilor. Aceștia vor fi audiați ca martori în condițiile prevăzute de lege, aplicabile audierii oricărui martor, identitatea sa fiind cunoscută. Prin urmare, în cazul unui denunțător nu există situația care a stat la baza aprecierilor Curții Europene a Drepturilor Omului și a hotărârii acesteia de a limita forța probantă a declarațiilor martorilor a căror identitate nu este cunoscută. Apreciază că, în ceea ce privește investigatorii și colaboratorii, aceștia pot fi cu identitate protejată sau cu identitate reală. În această ultimă situație, reprezentantul Ministerului Public apreciază că rațiunea legiuitorului pentru atenuarea forței probante a declarațiilor acestora este că aceștia acționează ca agenți ai statului. Or, nici această rațiune nu se regăsește în cazul unui denunțător. Astfel, premisele de la care se pleacă sunt greșite, denunțătorul nefiind condiționat în vreun fel, el fiind răspunzător, în aceleași condiții ca martorii obișnuiți, pentru declarațiile mincinoase. Totodată, rațiunile ce se desprind din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 6 din Convenție nu sunt incidente, denunțătorul fiind o persoană care este audiată în aceleași condiții ca orice martor. ...