DECIZIE 5989/2024Punctul 3

3. Recursurile exercitate în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 169 din 8 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel B. - Secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurentul-pârât M.M.A.P., prin M. și recurenta-reclamantă A.A.C.A. 3.1. Recurentul-pârât M.M.A.P. a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, în principal ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată. Hotărârea instanței de fond privind justificarea pretinsului interes al reclamantei nu este motivată prin hotărârea instanței de fond. Ministerul a arătat faptul că perioada de valabilitate a ordinului a fost 9.06.2022-14.05.2023. Prin urmare, ordinul contestat a expirat la data de 14.05.2023, astfel că de la această data ordinul privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, și-a încetat aplicabilitatea, aspect care nu a fost analizat de instanța de fond. Cerința interesului de a fi actual trebuie să existe nu numai la momentul introducerii acțiunii, ci pe tot parcursul procesului. În speță, întrucât pe parcursul procesului acțiunea promovată de reclamantă a rămas fără interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția adoptată de jurisprudență în astfel de situații este aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fără interes. Prin urmare, interesul de a promova acțiunea de anulare a Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.571/2022 nu mai subzista în momentul pronunțării hotărârii. Cu privire la excepția lipsei de interes a A.A.C.A., în mod eronat instanța de fond a apreciat că reclamanta a justificat un interes legitim privat, așa cum a fost acesta explicitat prin Decizia nr. 8 din 2 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Cu privire la Decizia ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 10.152/1995, instanța de fond în mod eronat a reținut că nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, fiind căzută în desuetudine, la baza emiterii stând Legea nr. 26/1976. Tot în mod eronat, instanța de fond a reținut faptul că „instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10.152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nu pot fi considerate a fi în vigoare, astfel încât să fundamenteze emiterea ordinului în discuție“. Decizia ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 10.152/1995 a subzistat din anul 1995 până în anul 2022, când a fost abrogată expres prin art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.847/2022 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare și pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea (adoptat în data de 2.11.2022 și intrat în vigoare la data de 14.11.2022). Practic, Decizia ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 10.152/1995 a fost aplicată o perioadă îndelungată de timp (27 de ani), motiv pentru care, prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.847/2022, legiuitorul a înțeles să mențină prevederile acestei decizii într-o proporție covârșitoare. Astfel, lipsa publicității Deciziei ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 10.152/1995 rămâne, prin raportare la vechimea acesteia, un motiv care nu poate crea absolut niciun fel de îndoială asupra legalității Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 912/2022. Prin urmare, această practică administrativă a pârâtului, de a continua aplicarea unei proceduri de evaluare cu caracter tehnic anterioare noii legi a vânătorii, nu poate fi pur și simplu invalidată, pe aspectul formal al neadoptării unui nou act administrativ, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 407/2006 și fără a se dovedi caracterul lor nelegal derivat din alte aspecte de fond. Această concluzie este susținută și de faptul că Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.847/2022 care a aprobat ulterior Instrucțiunile pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare și pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea, aplicabil după data de 14.11.2022, a preluat aproape în totalitate aspectele tehnice aplicate anterior, în fapt, în baza instrucțiunilor din Decizia ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr. 10.152/1995, așa cum rezultă din art. 22-29 din anexa la Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.847/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1094 bis din 4 noiembrie 2022 (pagina 25). Drept urmare, instanța de fond, în mod eronat, a reținut faptul că „aceste cote au fost stabilite în temeiul unor instrucțiuni care nu mai erau în vigoare și nu puteau emiterea ordinului în discuție, cu privire la cotele stabilite“. Cu privire la posibilitatea gărzilor forestiere de a aproba/reaproba cotele de recoltă, prevăzută în art. 4 din ordinul contestat, conform prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 407/2006, administratorul este definit ca fiind „autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare și asigură administrarea faunei cinegetice“. În cazul de față, administratorul fondului cinegetic este M.M.A.P. în integralitatea sa, incluzând structurile aflate în subordinea acestuia și a structurilor teritoriale ale acestora, respectiv gărzile forestiere. Ministerul, în temeiul art. 13 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, cu modificările și completările ulterioare, are posibilitatea emiterii de ordine și instrucțiuni. Art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, nu interzice aprobarea modificării cotelor de recoltă în mod direct de către structurile teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice, această reașezare a cotelor de recoltă fiind reglementată și de alte acte cu caracter normativ în vigoare, necontestate și care permit structurilor teritoriale ale ministerului, respectiv gărzilor forestiere, astfel de modificări. Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2021 privind înființarea Gărzilor forestiere: Principalele atribuții ale Gărzilor forestiere sunt următoarele: (…) b) monitorizează, implementează și controlează aplicarea regimului cinegetic în fondul cinegetic național; ... Conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 46/2023 privind organizarea, funcționarea și repartizarea numărului de posturi pentru Garda Forestieră Națională și gărzile forestiere: (1) Garda Forestieră Națională este instituție publică ce funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale care răspunde de silvicultură, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice centrale pentru silvicultură, cu atribuții în controlul aplicării regimului silvic în fondul forestier național și în vegetația forestieră din afara fondului forestier național și în aplicarea controlului cinegetic pentru întreg teritoriul național. (2) Garda Forestieră Națională are în subordine gărzile forestiere, denumite în continuare Gărzi, prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2021 privind înființarea Gărzii Forestiere Naționale, cu completările ulterioare, instituții publice cu personalitate juridică, finanțate integral de la bugetul de stat, cu atribuții în implementarea, monitorizarea și controlul aplicării regimului silvic în fondul forestier național și în vegetația forestieră din afara fondului forestier național și cu atribuții în implementarea, monitorizarea și controlul activității cinegetice la nivel teritorial. Prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 456/2016 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Gărzilor forestiere („ROF“), acesta stabilind atribuțiile structurilor teritoriale, inclusiv în domeniul managementului și implementării activității cinegetice. Potrivit art. 8 din ROF: Conducerea fiecărei Gărzi este asigurată de un inspector-șef, funcționar public, având studii superioare de specialitate în domeniul silvicultură. Potrivit art. 9 alin. (2) pct. III lit. e) din ROF: Inspectorul-șef are următoarele atribuții principale: (...) III. De management al activității cinegetice: (...) e) avizează, în vederea aprobării, solicitările gestionarilor fondurilor cinegetice referitoare la suplimentări de cotă de recoltă, recoltarea în afara perioadei legale și în situații excepționale, și aprobă reașezarea cotelor de recoltă în condițiile legii; ... ... Așadar, din analiza coroborată a tuturor actelor cu caracter normativ menționate anterior, aflate în vigoare, rezultă faptul că printre atribuțiile structurilor teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice se numără și cele referitoare la avizarea, în vederea aprobării solicitărilor gestionarilor fondurilor cinegetice referitoare la suplimentarea cotelor de recoltă, recoltarea în afara perioadei legale și în situații excepționale, fiind împuternicit în mod expres de către minister în acest sens. Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, „La încredințarea gestiunii, administratorul încheie cu gestionarul un contract de gestionare pentru o perioadă de 16 ani“. Prin Regulamentul privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice, aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2.020/2016, la art. 14 alin. (1) se prevede faptul că „Rezultatele finale ale atribuirii directe sau prin licitație realizată conform art. 13 se afișează pe site-ul administratorului și se comunică structurilor teritoriale ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și vânătoare, pentru încheierea contractelor de gestionare în cazul fondurilor cinegetice atribuite“. Prin urmare, prevederile art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.571/2022 nu încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că astfel de prevederi se regăsesc și în alte acte cu caracter normativ care nu au fost invalidate prin pronunțarea unor hotărâri de către instanțele judecătorești sau prin declararea lor ca neconstituționale printr-o decizie a instanței de contencios constituțional. Această prevedere este necesară pentru crearea posibilității aprobării în regim de urgență a unei cote de recoltă care să aibă ca efect reducerea/limitarea pagubelor la culturile agricole, în special livezi și culturi de viță-de-vie, fermele piscicole în anumite perioade din an, pagube pentru care răspunderea revine ministerului, plata despăgubirilor realizându-se din bugetul consolidat al României. Cu privire la prevederile art. 6 alin. (1) din ordinul contestat, acesta transpune în practică prevederile art. 36 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare. Art. 36 din Legea nr.407/2006 stabilește că: „Exemplarele din speciile de mamifere admise la vânătoare, care produc pagube culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice, pot fi vânate și în afara perioadei legale de vânătoare, în condițiile aprobării administratorului.“ Astfel, pentru aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, în anumite situații se pot recolta exemplarele care produc pagube. Art. 6 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.571/2022 stabilește procedura în care se aprobă numărul de exemplare ce se pot recolta pentru situațiile prezentate anterior. Aprobarea recoltării de exemplare de păsări în temeiul art. 6 din ordin, în situații bine justificate, nu reprezintă o nouă aprobare de cote de recoltă, în sensul art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006, ci reprezintă o situație specială care poate să apară la un moment dat pe suprafața unui fond cinegetic și pentru care autoritățile statului trebuie să ia măsuri rapide pentru diminuarea efectelor acesteia. Mai mult decât atât, instanța de fond nu arată motivele pentru care anexa nr. 5 trebuie anulată, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, fiind aplicabil și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă. Speciile de păsări sedentare cuprinse în anexa nr. 5 la ordinul criticat sunt specii admise la vânătoare conform Directivei 2009/147/CE și se regăsesc în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, care cuprinde speciile de păsări admise la vânătoare. Contrar celor susținute de reclamantă, prin Referatul de aprobare DMRC/147.684 din 30.03.2022 au fost prezentate informații cu privire la nivelul cotelor de recoltă și realizările acestora pe ultimele 5 perioade de vânătoare. Conform informațiilor oferite de portalul Uniunii Europene cu privire la raportarea în temeiul art. 12 din Directiva păsări, invocat de reclamantă, niciuna dintre speciile de păsări sedentare nu figurează, pe teritoriul României, ca fiind într-o stare de conservare nefavorabilă. Ținând cont de nivelul populațiilor speciilor de păsări sedentare prevăzute în anexa nr. 5 la ordin, prezentate pe portalul Uniunii Europene fhttps://nature-artl2.eionet. europa.eu/ articlel2/summarv?period=3 subiect), nu se impune aplicarea prevederilor art. 37 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Ministerul nu a încălcat nicio prevedere a Directivei păsări cu privire la speciile menționate de reclamantă motivat de faptul că în România statutul acestor specii este altul decât cel la nivel european, iar aceste specii sunt sedentare și nu sunt influențate de populațiile din alte țări. Faptul că în România sunt încă populații viabile, așa cum reiese din datele furnizate de același portal, se datorează managementului adecvat adoptat de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare. Cu privire la prevederile art. 15 din ordinul contestat, instanța de fond, în mod eronat, a dispus anularea lui, motivând faptul că necesitatea acestui articol nu este fundamentată și nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea nr. 407/2006. Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 stipulează faptul că „În interesul protejării faunei și florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătății și securității publice sau pentru alte rațiuni de interes public major, pe suprafețele din perimetrul intravilan construit sau împrejmuit, aeroporturi, gări, unități militare, recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, a pisicilor și a câinilor hoinari se realizează în condițiile prezentei legi și ale cotelor de recoltă sau ale derogărilor aprobate de gestionarul fondului cinegetic limitrof, pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice, la solicitarea consiliului local sau a administrației suprafeței împrejmuite, după caz, și cu acordul prealabil al proprietarului de teren“. Prin urmare, conform prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru situațiile prevăzute de acesta, „recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, a pisicilor și a câinilor hoinari se realizează în condițiile prezentei legi și ale cotelor de recoltă sau ale derogărilor aprobate“. Astfel, pentru speciile admise la vânătoare recoltarea se realizează în condițiile Legii nr. 407/2006, iar pentru speciile protejate, în baza derogărilor aprobate conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007. Recoltarea exemplarelor în temeiul art. 34 din Legea nr. 407/2006 se realizează în condiții speciale, respectiv „pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice, la solicitarea consiliului local sau a administrației suprafeței împrejmuite, după caz, și cu acordul prealabil al proprietarului de teren“. ... 3.2. Recurenta-reclamantă A.A.C.A. a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Codul de procedură civilă, solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată. Respingerea de către instanța de fond a cererii de anulare a art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.571/2022 s-a făcut cu greșita aplicare a normelor de drept material incidente, fiind și parțial nemotivată după cum urmează: Art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.571/2022 are următorul conținut: „Pentru diminuarea efectelor negative pe care speciile de pradă le au asupra efectivelor de căprior, iepure, fazan și potârniche, se recomandă ca gestionarii fondurilor cinegetice să organizeze și să desfășoare lunar, în perioada legală de vânare, acțiuni având ca scop realizarea integrală a cotelor de recoltă aprobate pentru speciile vulpe și șacal, precum și combaterea câinilor hoinari și a pisicilor sălbăticite.“ Pentru motivele arătate în acțiune, prevederile art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.571/2022 încalcă prevederile art. 6, 7, 20, 30, 31 și 36 din Legea nr. 24/2000, în sensul că nu conțin norme necesare cu caracter dispozitiv, ci norme de recomandare, total nenecesare. Instanța de fond a reținut în esență că nu constituie un motiv de nelegalitate argumentul potrivit căruia art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.571/2022 nu ar fi o normă necesară. Contrar reținerii instanței de fond, lipsa necesității unei norme constituie un motiv de nelegalitate, în condițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, privind tehnica legislativă. Or, reclamanta a demonstrat că art. 7 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.571/2022 nu este o normă necesară în contextul în care este, în principiu, o normă administrativă care recomandă ceea ce legea dispune prin norme imperative. Recurenta-reclamantă a invocat și nefundamentarea art. 7, încălcându-se astfel art. 6, 7, 20, 30 și 31 din Legea nr. 24/2000 raportate la prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, raportat la prevederile art. 37 și anexa nr. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007, în contextul în care speciile de vulpe și șacal sunt tratate anormal ca niște dăunători care creează prin simpla lor existență un pericol de dezechilibru ecologic. Or, în cele două referate de aprobare ale Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1.571/2022 nu există nici măcar o frază care să justifice aprobarea art. 7 sau invocarea unor studii sau cercetări care să demonstreze „efectele negative ale speciilor de vulpe sau șacal asupra speciilor căprior, fazan, potârniche sau iepure“, mai ales că acest art. 7 nu este într-o legătură de dependență nici cu art. 1 și nici cu anexele nr. 1-5 la același ordin. Însă, instanța de fond nu a motivat și respingerea acestui argument de nelegalitate al nefundamentării art. 7 din Ordinul nr. 1.571/2022, astfel încât este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedură civilă. ... ...