Decizia CCR nr. 23/2019Punctul 19

19. Consideră că perspectiva autorilor sesizării asupra demersului legislativ, potrivit căreia acesta reprezintă o operațiune administrativă aflată în competența puterii executive, Parlamentul substituindu-se Guvernului și, astfel, abătându-se de la principiul separației puterilor în stat, nu surprinde natura juridică a reglementării criticate. Dispozițiile legale criticate instituie competențe care vor aparține unei alte entități decât aceea care le exercită în prezent în temeiul Legii nr. 64/2008. Pe cale de consecință, noua reglementare nu poate fi promovată decât printr-un act normativ de același nivel cu cel inițial, care să dispună modificarea și completarea acestuia, noile soluții legislative urmând să fie încorporate în actul normativ de bază, și nu prin unul emis pe baza și în executarea sa. Reținerea argumentației autorilor obiecției, respectiv ca noile relații sociale să fie promovate prin intermediul unui act normativ de nivel inferior emis de către Guvern, ar avea drept consecință nelegalitatea acestuia, întrucât existența sa nu ar putea fi întemeiată pe dispoziția vreunei legi aflate în vigoare, fapt care contravine prevederilor art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ineficacitatea sa, ca urmare a necorelării cu prevederile Legii nr. 64/2008, republicată, prin care ISCIR este desemnată ca organul de specialitate al administrației centrale, cu personalitate juridică, responsabil în numele statului pentru asigurarea măsurilor de funcționare în condiții de siguranță a instalațiilor sub presiune, instalațiilor de ridicat și a aparatelor consumatoare de combustibil. ...