Decizia CCR nr. 3/2019Punctul 16

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 80 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii face parte din secțiunea a 7-a - „Controlul și sancționarea concedierilor nelegale“ a capitolului V - „Încetarea contractului individual de muncă“ și reglementează consecințele concedierii netemeinice sau nelegale, respectiv încetarea de drept a contractului individual de muncă la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se constată netemeinicia sau nelegalitatea concedierii, în cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere. Dispozițiile de lege reprezintă o concretizare a principiului repunerii părților în situația anterioară deciziei de concediere, aceasta fiind o consecință firească a lipsirii de efecte a deciziei de concediere. Obligația angajatorului de a plăti despăgubirile operează în toate cazurile în care s-a constatat netemeinicia sau nelegalitatea actului de concediere, ope legis. Spre deosebire de aceasta, reintegrarea în funcția deținută anterior poate avea loc numai dacă cel concediat solicită expres acest lucru instanței judecătorești și în acest sens sunt dispozițiile art. 80 alin. (3) , care prevăd că „(3) În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești“. Reintegrarea salariatului în funcția avută anterior nu poate fi dispusă în situația în care salariatul nu a cerut prin cererea de chemare în judecată repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere, anulate în cauză, instanța de judecată fiind obligată să se pronunțe numai asupra cererilor cu care a fost legal învestită, cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil. ...