Decizia CCR nr. 864/2018Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 80 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 sunt neconstituționale în măsura în care dispozițiile privind obligația instanțelor de judecată de a dispune asupra repunerii în situația anterioară: a) ar viza repunerea în drepturi numai în ceea ce privește salariatul prin reintegrare, și nu și angajatorul, respectiv repunerea acestuia din urmă în dreptul de a decide asupra suspendării unilaterale a contractului individual de muncă, dacă un astfel de drept exista recunoscut conform prevederilor în vigoare ale art. 52 alin. (1) din Codul muncii, la data concedierii; b) în ipoteza existenței unei plângeri penale împotriva salariatului pentru fapte care au condus la concediere, aceste dispoziții nu vizează și acordarea de către instanță a posibilității angajatorului să poată dispune unilateral suspendarea contractului individual de muncă până la data pronunțării unei sentințe definitive privind plângerea formulată, cu aplicarea art. 52 alin. (2) din Codul muncii; c) dispozițiile privind obligația instanțelor de judecată de a acorda despăgubiri reprezentând contravaloarea drepturilor salariale în ipoteza existenței unei plângeri penale împotriva salariatului pentru fapte care au condus la concediere nu vizează și acordarea de către instanță a posibilității angajatorului de suspendare a plății acestora până la data pronunțării unei sentințe definitive privind plângerea penală formulată, cu aplicarea art. 52 alin. (2) din Codul muncii. ...