Decizia ÎCCJ nr. 191/2025 (HP)Punctul VI

VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea 23. Prin punctul de vedere formulat, ce reflectă opinia majoritară a completului de judecată ce a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în cauza pendinte, evidențiind dificultățile de interpretare ce au generat trei orientări jurisprudențiale distincte, instanța de trimitere a apreciat că sancțiunea mustrării scrise, prevăzută de art. 492 alin. (3) lit. a) din Codul administrativ, poate fi aplicată direct de către conducătorul instituției publice, fără cercetarea prealabilă a faptei și fără audierea funcționarului public, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) din Codul administrativ, precum și faptul că, prin alin. (1) al aceluiași text normativ, obligativitatea efectuării cercetării prealabile și a audierii funcționarului public exclusă expres în cazul aplicării acestei sancțiuni, dispoziții care se corelează cu prima teză a alin. (3) indicat supra. ... 24. Un argument evidențiat de instanța de trimitere în sprijinul punctului de vedere exprimat vizează o interpretare istorică și teleologică a textelor supuse examinării în raport cu reglementarea referitoare la aplicarea sancțiunilor disciplinare cuprinsă în art. 78 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv cu prevederile art. 251 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii). ... 25. S-a arătat că reglementarea anterioară, cuprinsă în art. 78 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu comportă discuții, prevăzându-se, în alin. (3) al articolului, cu privire la toate sancțiunile disciplinare, fără distincție, că acestea nu se pot aplica decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârșite și după audierea funcționarului public. ... 26. În considerarea acestor repere, s-a opinat în sensul că reglementarea diferită a chestiunii în discuție în noua normă, reprezentată de Codul administrativ, față de cea anterioară, reprezentată de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi explicată, în mod rezonabil, decât prin intenția legiuitorului de a exclude cercetarea disciplinară prealabilă și audierea funcționarului public în ipoteza aplicării secțiunii disciplinare a „mustrării scrise“. ... 27. Instanța de trimitere a considerat că reglementarea art. 493 alin. (1) din Codul administrativ pare a se apropia de cea cuprinsă în art. 251 din Codul muncii, alineatul (1) al acestui articol având o redactare similară, câtă vreme prevede că nicio măsură, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Acest articol nu cuprinde însă nicio altă dispoziție care să pună sub semnul întrebării aplicarea sa întocmai, conform interpretării literale, respectiv că pentru aplicarea sancțiunii celei mai ușoare nu este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare prealabile. ... 28. În mod alternativ interpretării propuse prin argumentele expuse mai sus, în opinie majoritară, completul de judecată ce a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în discuție a apreciat că, în ipoteza în care norma legală supusă examinării se interpretează în sensul că alin. (1) al art. 493 este incident și pentru aplicarea sancțiunii mustrării scrise, trimiterea la acest alineat nu poate fi reținută doar cu privire la audierea funcționarului public, ci ar fi obligatorie și efectuarea cercetării disciplinare prealabile. ... ...