Decizia CCR nr. 681/2018Punctul 222

222. Art. 39 alin. (6) din forma Senatului, cu denumirea marginală „Conflictul de interese“, potrivit căruia „(6) Încălcarea prevederilor alin. (2) constatată în condițiile legii determină încetarea funcției de membru al Guvernului.“ a fost eliminat, această operațiune fiind necesară, potrivit explicațiilor din Raportul Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea Codului administrativ, pentru „corelarea cu legislația în vigoare - Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 176/2010“. Alin. (2) al art. 39 prevede: „Membrul Guvernului care se află în conflict de interese în condițiile alin. (1) este obligat să se abțină de la luarea deciziei sau de la participarea la luarea deciziei, de la emiterea actului administrativ sau încheierea actului juridic respectiv care ar produce un folos material pentru sine sau pentru soț, soție ori rude până la gradul al II-lea.“ Așadar, Camera Deputaților a eliminat, odată cu alin. (6) al art. 39, sancțiunea constând în încetarea funcției de membru al Guvernului pentru nerespectarea alin. (2) . Curtea observă, totodată, faptul că, potrivit art. 73 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, „(1) Încălcarea obligațiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) constituie abatere administrativă, dacă nu este o faptă mai gravă, potrivit legii. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate prin încălcarea obligațiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.“, iar art. 72 alin. (1) , mai sus referit, are un conținut juridic asemănător cu cel al art. 39 alin. (2) din Legea privind Codul administrativ al României, respectiv: „(1) Persoana care exercită funcția de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcții asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I“. Legea criticată operează, la art. 651, modificări și completări inclusiv asupra Legii nr. 161/2003, însă articolele mai sus enunțate rămân în vigoare, astfel că, pentru fapta constând în încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea privind Codul administrativ al României, se va aplica sancțiunea prevăzută la art. 73 din Legea nr. 161/2003. Prin urmare, prin intervenția Camerei decizionale, sancțiunea aplicată în cazul constatării conflictului de interese în privința unui membru al Guvernului a fost diminuată (de la încetarea funcției de membru al Guvernului, în forma Senatului, la abatere administrativă, dacă nu este o faptă mai gravă, potrivit legii, în forma Camerei Deputaților), fiind menținute prevederile legale incidente în vigoare. Or, de vreme ce sancțiunile aplicabile unei categorii profesionale reprezintă un element important ce configurează statutul sau regimul juridic specific acesteia, Curtea apreciază că o atare modificare, operată de Camera Deputaților fără ca Senatul să o poată dezbate, este de natură a înfrânge principiul bicameralismului, astfel cum a fost acesta configurat în jurisprudența Curții. În plus, Curtea observă că Legea nr. 161/2003 - sediul materiei în privința instituției „conflictului de interese“ - este o lege adoptată anterior revizuirii din anul 2003 a Constituției, are caracter organic și a fost modificată prin Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate - lege organică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 3 august 2009, adoptată de Camera Deputaților, în calitate de Cameră de reflecție, și de Senat, în calitate de Cameră decizională. Prin urmare, rezultă că intervenția Camerei Deputaților în sensul diminuării (prin eliminarea textului) unei sancțiuni adoptate în prealabil de Senat, ce are, strict în această materie, calitatea de for decizional, trebuia să urmeze regulile prevăzute de art. 75 alin. (4) din Constituție, pentru ca Senatul să poată decide definitiv. În lipsa declanșării procedurii de întoarcere a legii strict în privința acestei operațiuni legislative a Camerei Deputaților, Curtea apreciază că au fost încălcate atât prevederile art. 61 alin. (2) , cât și cele ale art. 75 alin. (4) din Legea fundamentală, prin raportare la art. 75 alin. (1) din aceasta. ...