Decizia CCR nr. 667/2018Punctul 18

18. Reține instanța că, în raport cu cazurile de revizuire prevăzute de art. 453 din Codul de procedură penală, este necesar ca în procedura admiterii în principiu să se analizeze aspecte care țin de oportunitatea cererii, pentru a se evita transformarea căii de atac extraordinare a revizuirii într-o cale obișnuită de atac. Arată că, spre deosebire de cazurile de contestație în anulare care vizează aspecte de ordin procedural, cazurile de revizuire vizează motive de fond ale unei cauze judecate definitiv, caz în care în procedura de filtru este necesară o analiză a faptelor și a mijloacelor de probă invocate și a existenței temeiurilor legale ce permit revizuirea. Totodată, consideră că, având în vedere cazurile de revizuire, în etapa admiterii în principiu a cererii de revizuire, instanța nu poate fi limitată la analiza unor aspecte strict formale, fiind necesar să analizeze și aspecte privind oportunitatea cererii pentru a se evita o nouă administrare a probațiunii, o nouă apreciere a probatoriului administrat, respectiv o nouă judecată de fond a cauzei, a temeiniciei hotărârii, aspecte care ar aduce atingere principiilor stabilității raporturilor juridice și autorității de lucru judecat, efecte ce sunt de neacceptat. Reține că, în procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța poate și trebuie să verifice existența unei concordanțe aparente între cazul de revizuire invocat, dintre cele prevăzute de art. 453 din Codul de procedură penală, motivul pe care se sprijină și dovezile și probele invocate. Aprecierile pe care instanța este îndrituită să le facă din această perspectivă își au suport legal în dispozițiile art. 459 alin. (2) și (3) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „instanța examinează“. Prin urmare, procedura admisibilității în principiu a cererii de revizuire nu este un simplu filtru administrativ, o verificare formală din care să rezulte îndeplinirea unor condiții de formă, ci reprezintă un proces deliberativ. Apreciază că acest lucru este confirmat și de dispozițiile art. 453 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit cărora cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din același act normativ constituie un motiv de revizuire dacă pe baza faptelor și împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, iar cazurile prevăzute la lit. b) , c) , d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice. Or, apreciază că pentru aceasta este necesar un proces deliberativ, în care instanța analizează oportunitatea faptelor și mijloacelor de probă, „pipăie fondul“ și concludența acestora înainte de judecata propriu-zisă a cererii de revizuire. Arată că aspectele arătate sunt susținute și de consecințele admiterii în principiu - instanța poate dispune suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii -, iar rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor privind judecata în primă instanță. În context reține că, în cazul condiției prevăzute de art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, legea obligă instanța, în cadrul procedurii admisibilității în principiu a cererii de revizuire, să facă aprecieri pe fondul cererii, să analizeze dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. Reține că aceeași modalitate de reglementare, de obiectare a instanței de reformare în a face aprecieri de fond, este întâlnită și în dispozițiile art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală, potrivit cărora, în etapa admisibilității în principiu, instanța va respinge recursul în casație „dacă cererea este vădit nefondată“, soluție care implică, în mod evident, un proces deliberativ. ...