Decizia CCR nr. 669/2018Punctul 6

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile art. 440 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituționale invocate de instanță, chiar dacă legiuitorul a prevăzut că admisibilitatea în principiu a recursului în casație are loc fără citarea părților și fără participarea procurorului. Pe de o parte, apreciază că neconstituționalitatea nu poate fi dedusă din compararea recursului în casație cu alte căi extraordinare de atac, iar, pe de altă parte, referitor la posibila încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, consideră că acestea nu sunt incidente în cauză, având în vedere că este vorba despre o cale extraordinară de atac, există o hotărâre definitivă de condamnare, prin urmare, nu se pune problema unei „acuzații în materie penală“. Apreciază, având în vedere natura acestei căi de atac, că legiuitorul are libertatea de a stabili criterii speciale de desfășurare a acesteia. În raport cu împrejurarea că, în această procedură, se pot depune concluzii scrise, memorii, apreciază că aceasta nu aduce atingere dispozițiilor art. 24 din Constituție, legiuitorul nefiind ținut ca pentru toate procedurile să prevadă o contradictorialitate efectivă, prin prezența părților sau a procurorului. De altfel, având în vedere că nici procurorul nu participă în această procedură, consideră că nu se poate susține că se aduce atingere echilibrului procesului penal sau dreptului persoanei care înțelege să exercite calea extraordinară de atac a recursului în casație. Apreciază că în cauză sunt incidente considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 591 din 1 octombrie 2015, paragraful 28. ...