Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 195

195. În ceea ce privește încălcarea principiului aflării adevărului prin art. I pct. 91 cu referire la art. 159 alin. (8^1) din Codul de procedură penală, art. I pct. 99, cu referire la art. 168 alin. (15^1) din Codul de procedură penală, și art. I pct. 103, cu referire la art. 171^1 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală, Președintele Camerei Deputaților invocă caracterul necesar și proporțional al percheziției. Este evident faptul că percheziția constituie o ingerință a statului în dreptul la inviolabilitatea domiciliului. Pentru a nu contraveni art. 8 din Convenție, această ingerință trebuie să îndeplinească trei condiții cumulative, și anume: să fie prevăzută de lege, să vizeze un scop legitim și să fie necesară într-o societate democratică. În ceea ce privește existența proporționalității între ingerința și scopul urmărit, motivele justificării percheziției trebuie să fie „relevante“ și „suficiente“. În primul rând, legislația și practica trebuie să ofere indivizilor garanții adecvate și eficiente împotriva abuzurilor, esențial fiind controlul judiciar anterior sau posterior al legalității măsurii. În al doilea rând, ingerința trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit prin prisma gravității faptei, circumstanțelor eliberării mandatului de percheziție, în special existența la acel moment a altor probe cu privire la existența infracțiunii, conținutul, scopul mandatului, modul de efectuare a percheziției (Cauza Camemzind împotriva Elveției, Hotărârea din 16 decembrie 1997, sau Cauza Kent Pharmaceuticals împotriva Marii Britanii, Decizia din 11 octombrie 2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că modul de realizare a perchezițiilor este lipsit de proporționalitate în situația în care mandatele de percheziție sunt redactate în termeni foarte largi, neprecizându-se nimic despre fapta anchetată, locurile care fac obiect al percheziției sau bunurile ce trebuie ridicate, lăsând astfel la discreția nelimitată a anchetatorilor aspecte extrem de importante (Cauza Van Rossem împotriva Belgiei, Hotărârea din 9 decembrie 2004; Cauza Ernst și alții împotriva Belgiei, Hotărârea din 15 iulie 2003; Cauza Mancevski împotriva Moldovei, Hotărârea din 7 octombrie 2008). ...