Decizia CCR nr. 633/2018Punctul 932

932. Analizând critica formulată, Curtea nu deslușește în ce constă pretinsul paralelism invocat de autorii sesizării între procedura de soluționare a contestației în anulare și procedura recursului în casație. Este adevărat că dispozițiile art. 438 alin. (2) din cod, la care se face trimitere, prevăd că pot constitui temei al casării hotărârii cazurile enumerate de lege, „doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor“, însă acest text se referă la recursul în casație și, oricum, este firesc ca, ori de câte ori legiuitorul condiționează exercitarea unei căi de atac, ordinare sau extraordinare, cu o fizionomie distinctă, de îndeplinirea unor cerințe, acestea să fie expres prevăzute de lege. ...