Decizia CCR nr. 491/2018Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată că regimul juridic al contravențiilor este stabilit de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, care, la art. 7, reglementează cu privire la avertisment, iar la art. 21 alin. (3) face referire la principiul proporționalității sancțiunii generat de gradul de pericol social al faptei. Totodată, mai arată că, deși Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 consacră și plângerea contravențională, ca modalitate de control al actelor agenților constatatori, totuși, prin exceptarea anumitor categorii de fapte contravenționale de la aplicarea avertismentului, aduce atingere principiului separației și echilibrului puterilor în stat. Astfel, legiuitorul a „obturat“ cercetarea contravenției de către un judecător și l-a privat pe autor de accesul liber la justiție. Legiuitorul a limitat individualizarea contravenției, aceasta revenind doar agentului constatator, excluzând analiza acesteia de către instanța de judecată. Prin textul de lege criticat, „puterea legislativă interzice puterii judecătorești să analizeze condițiile în concret ale săvârșirii contravenției și posibilitatea de a cântări“ gravitatea acesteia. Prevederile legale criticate „vin în contradicție cu art. 7 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001“. ...