Decizia CCR nr. 521/2018Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat este neconstituțional, în măsura în care este interpretat în sensul că termenul de 5 zile, prevăzut în cuprinsul acestuia, este un termen de recomandare. Se arată că, pentru respectarea dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, termenul anterior menționat trebuie să fie interpretat ca fiind unul de decădere, a cărui nerespectare atrage, conform art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, sancțiunea încetării de drept a măsurii preventive dispuse sau prelungite. Se susține că dreptul la libertate și la siguranță, așa cum el este reglementat la art. 5 din Convenție, obligă la asigurarea unor garanții juridice suficiente referitoare la dreptul celui supus unei măsuri preventive ca, pe parcursul procesului, să fie pus în libertate, imediat ce a încetat respectiva măsură. Se face trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 30 mai 1989, pronunțată în Cauza Brogan și alții împotriva Regatului Unit, prin care a fost statuată obligația statului de a impune o procedură de verificare din oficiu, respectiv de soluționare a contestației cu privire la o măsură preventivă în termenul prevăzut de lege. Se arată, de asemenea, că dacă termenul analizat ar fi interpretat ca fiind unul de recomandare, aceasta ar duce la încălcarea standardului „termenului rezonabil“, ceea ce ar contraveni jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, mai sus invocată. Se susține că termenul prevăzut la art. 205 alin. (4) din Codul de procedură penală trebuie să permită soluționarea cu celeritate a contestației formulate împotriva încheierii prin care este prelungită o măsură preventivă, și că, de fapt, ar fi fost logic ca această contestație să fie soluționată înaintea expirării măsurii contestate, însă tocmai pentru că legiuitorul a evitat să oblige instanțele la soluționarea contestației în termenul anterior menționat, a reglementat acest termen, de 5 zile, care este echivalent, din perspectiva caracterului său imperativ, cu cel al încetării măsurii preventive dispuse inițial. Se mai face trimitere la art. 23 alin. (9) din Constituție, care prevede punerea în libertate a celui reținut sau arestat, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații prevăzute de lege, dispoziție constituțională despre care se afirmă că este aplicabilă mutatis mutandis și în prezenta cauză. ...