Decizia CCR nr. 507/2018Punctul 9

9. În continuare, președintele acordă cuvântul reprezentantului convențional al autorului excepției - Somogyi Ludovic. În susținerea acesteia, domnul avocat arată că se justifică reevaluarea jurisprudenței în materie a Curții pe motiv că textul legal criticat conferă, în cauză, instanței de judecată nu doar o verificare pur formală a condițiilor de încetare a mandatului de primar, ci o veritabilă putere de a dispune cu privire la o sancțiune pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului o apreciază ca fiind „penală“, aplicată de un organ administrativ, în speță prefectul, a cărei gravitate este mai mult decât evidentă. Astfel, autorul excepției a fost condamnat definitiv la o sancțiune penală în timpul exercitării mandatului de primar, după care, la următoarele alegeri locale, acesta a candidat și a fost ales pentru un nou mandat de primar, împotriva acestuia neexistând interdicția de a mai candida sau de a fi ales. În timpul exercitării celui de-al doilea mandat de primar, prefectul a emis un alt ordin de constatare a încetării de drept a mandatului său, în temeiul aceleiași hotărâri judecătorești definitive de condamnare, pentru care a încetat primul mandat de primar. În cursul litigiului având ca obiect anularea ordinului prefectului a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, deoarece acest text împiedică exercitarea accesului la justiție prin formularea unei căi de atac împotriva hotărârii instanței de judecată învestite cu soluționarea acestei cauze. Or, eliminarea căii de atac a fost sancționată de Curtea Constituțională, de exemplu prin Decizia nr. 367/2017 și Decizia nr. 500/2012. Prezenta cauză, prin faptul că ordinul prefectului extinde, practic, efectul unei hotărâri de condamnare asupra dreptului de a fi ales și de a alege, cu consecința efectivă a încetării de drept a mandatului de primar, capătă valențe specifice dreptului penal, astfel că poate fi încadrată în noțiunea de „acuzație în materie penală“, așa cum este aceasta definită în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Or, din această perspectivă, se impune respectarea dublului grad de jurisdicție impus de art. 6 din Convenție și de art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceasta, precum și a tuturor garanțiilor specifice dreptului penal. Motivele de soluționare cu celeritate a unui astfel de litigiu, ce privește acțiunea în anulare a actului administrativ constând în ordinul prefectului, nu se justifică pentru a împiedica exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii pronunțate în primă instanță în această materie. Prin urmare, solicită Curții să constate neconstituționalitatea dispozițiilor art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, în măsura în care acest text nu permite aplicarea principiului dublului grad de jurisdicție. Depune concluzii scrise. ...