Decizia CCR nr. 507/2018Punctul 13

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, faptul că textul de lege criticat îngrădește în mod nejustificat și neconstituțional dreptul persoanei interesate de a supune controlului judecătoresc hotărârea primei instanțe prin care este soluționat definitiv contenciosul administrativ constând în contestarea ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar. Sunt invocate în acest sens Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 și Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea unor dispoziții legale din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care prevedeau faptul că hotărârea primei instanțe este definitivă. Or, prezenta excepție de neconstituționalitate este similară celei soluționate de Curte prin deciziile mai sus amintite. Prin urmare, măsura suprimării dublului grad de jurisdicție în materia contestării ordinului prefectului are caracter excesiv, nejustificat și discriminatoriu, atât timp cât, în ceea ce privește alte acte administrative, dublul grad de jurisdicție este impus prin dispozițiile Legii nr. 554/2004. În plus, în Dosarul nr. 2.039D/2017, autorul excepției arată că în cazul său s-a constatat încetarea de drept al unui al doilea mandat de primar ca urmare a aplicării uneia și aceleiași pedepse penale, ceea ce întărește concluzia că sunt incidente cele trei criterii alternative, stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru a se determina natura unei acuzații în materie penală, în sensul autonom utilizat în cuprinsul Convenției (criteriile Engels: calificarea faptei ca infracțiune în legea națională, natura infracțiunii și, respectiv, natura și gradul de gravitate ale sancțiunii). Îndeplinirea oricărui criteriu dintre cele arătate este suficientă pentru aplicarea art. 6 paragraful 1 din Convenție și a art. 2 din Protocolul nr. 7 la aceasta, precum și a tuturor garanțiilor procesuale reglementate în materie penală. Dreptul la un proces echitabil, astfel garantat, este strâns legat de dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală. Potrivit susținerilor autorului excepției, interzicerea exercitării dreptul de a fi ales, ca urmare a celei de-a doua constatări a încetării mandatului de primar, reprezintă, în dreptul penal român, o veritabilă sancțiune penală complementară, iar însăși modul în care s-a procedat în cazul său denotă faptul că sancțiunea aplicată are o gravitate sporită, fiind aplicată pentru a doua oară în temeiul aceleiași hotărâri penale de condamnare, în condițiile în care existau trei hotărâri judecătorești definitive care au constatat îndeplinirea de către acesta a tuturor condițiilor legale pentru a candida, iar alegerea sa a fost validată de către instanța de contencios electoral. Este evidentă, așadar, gravitatea sancțiunii aplicate în cazul său, ceea ce justifică pe deplin calificarea acesteia drept „acuzație în materie penală“, domeniu în care asigurarea dublului grad de jurisdicție este o condiție obligatorie a garantării dreptului la un proces echitabil. ...