Decizia CCR nr. 473/2018Punctul 12

12. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 153 alin. (2) lit. b) și alin. (3) și ale art. 154 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul penal este neîntemeiată. Invocă în acest sens considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 511 din 12 decembrie 2013 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 125 alin. 3 din Codul penal din 1969, considerente pe care le consideră aplicabile, mutatis mutandis, și în cauza de față. Astfel, prin decizia mai sus menționată, Curtea a reținut că preeminența dreptului la viață este cea care justifică posibilitatea legiuitorului de a stabili imprescriptibilitatea executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor de omor și de omor calificat și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor de lege criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării. Într-o atare situație, legiuitorul a avut de ales între principiul securității raporturilor juridice și echitatea juridică, ambele componente fundamentale ale statului de drept. Fiind sarcina legiuitorului să decidă cărui principiu îi acordă prevalență, acesta, fără a interveni arbitrar și ținând seama de valoarea primordială a dreptului la viață consacrat de prevederile art. 22 alin. (1) din Constituție, a optat pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă. ...