Decizia CCR nr. 473/2018Punctul 17

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși dispozițiile art. 5 din Codul penal - care consacră principiul aplicării legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei - și ale art. 154 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din același cod - privind durata termenului de prescripție a răspunderii penale și momentul de la care acesta începe să curgă - sunt menționate de autorul excepției în notele scrise, acesta nu formulează nicio critică de neconstituționalitate cu privire la textele de lege menționate. Astfel, având în vedere că autorul excepției nu argumentează pretinsa contrarietate dintre dispozițiile art. 5 și ale art. 154 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul penal și prevederile din Legea fundamentală invocate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții de lege nu este motivată, fiind încălcate prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate“ (Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 1.374 din 26 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 30 noiembrie 2010, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Decizia nr. 547 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 11 decembrie 2014, paragrafele 13-16, și Decizia nr. 631 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din data de 29 ianuarie 2015, paragraful 44). Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale art. 154 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Codul penal este inadmisibilă. ...