Decizia CCR nr. 471/2018Punctul 11

11. Potrivit art. 15 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, consumatorul are dreptul de a se adresa atât organelor de control ale statului pentru a solicita intervenția acestora în vederea sancționării băncii pentru introducerea unor clauze vătămătoare, cât și dreptul de a se adresa direct instanței de judecată în același scop, cu o acțiune în constatarea existenței unor clauze abuzive în contract și a constatării nulității absolute a acestora. În plus, această reglementare nu este corelată cu procedura de încetare a unor practici ilicite în contractele cu consumatorii reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.553/2004, ceea ce accentuează și mai mult climatul de incertitudine juridică generat de reglementări multiple în același domeniu. De altfel, promovarea celor trei tipuri de demersuri juridice în paralel, la instanțe diferite, raportat la regulile de competență materială (plângerile contravenționale formulate de bancă împotriva proceselor-verbale emise de ANPC sunt soluționate în primă instanță de judecătorie; cererile formulate de ANPC, în temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000, sunt soluționate de tribunal; cererile individuale ale consumatorilor sunt soluționate în primă instanță, fie de judecătorie, fie de tribunal, după cum valoarea obiectului cererii reclamă o anumită competență materială), poate genera jurisprudență contradictorie cu privire la aceeași situație de fapt – semnarea și conținutul contractului de credit încheiat de consumator cu banca. ...