Decizia CCR nr. 460/2018Punctul 10

10. În ceea ce privește dispozițiile art. 375 și art. 377 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public arată că nu se poate susține că opțiunea unor inculpați de a uza de procedura simplificată are consecințe asupra prezumției de nevinovăție a celorlalți inculpați din cauză, care nu au optat pentru această procedură. Susține că, în această situație, cauza se disjunge, fiind soluționată de completuri diferite. Referitor la criticile aduse dispozițiilor art. 248 din Codul penal din 1969 și celor ale art. 297 alin. (1) din Codul penal cu referire la art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, arată că autorii excepției nu formulează critici de neconstituționalitate noi. Arată că, drept urmare a pronunțării Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, organele judiciare, când analizează tipicitatea infracțiunii de abuz în serviciu, au în vedere ca, prin activitatea sa, funcționarul să nu-și fi îndeplinit atribuțiile de serviciu stabilite prin legi sau ordonanțe. În ceea ce privește stabilirea unui prag valoric, arată că instanța de contencios constituțional a respins, ca inadmisibilă, o astfel de critică de neconstituționalitate, apreciind că modificarea textului de lege în acest sens reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului. Față de toate aceste susțineri, solicită menținerea jurisprudenței și respingerea excepției de neconstituționalitate. ...