Decizia CCR nr. 461/2018Punctul 19

19. Referitor la aceste aspecte, Curtea a reținut că, în cazul pluralității de făptuitori, legea prevede că, dacă plângerea s-a realizat numai cu privire la unul dintre ei, toți făptuitorii vor fi trași la răspundere penală, ca participanți la infracțiune, chiar dacă persoana vătămată nu ar dori acest lucru. Infracțiunea fiind unică și fiind rezultatul contribuției tuturor făptuitorilor, indiferent de forma de participație: coautorat, instigare, complicitate, ea constituie temeiul răspunderii penale pentru toți. Pluralitatea de infractori presupune contribuții efective ce țin de latura obiectivă a infracțiunii și voința comună de a coopera la săvârșirea unei infracțiuni. De aceea, legea prevede că, pentru tragerea la răspundere penală a tuturor făptuitorilor, este suficient ca persoana vătămată să facă plângere numai cu privire la unul dintre aceștia, indiferent dacă îi cunoștea sau nu pe ceilalți ori nu a dorit să depună plângere împotriva lor. Datorită indivizibilității răspunderii penale, care decurge din unitatea infracțiunii, plângerea prealabilă atrage răspunderea tuturor, indiferent de voința persoanei vătămate, astfel încât, fiind formulată cu privire la unul sau la unii dintre făptuitori, ea atrage, prin voința legii, răspunderea penală a tuturor (Decizia nr. 183 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002). ...