Decizia CCR nr. 464/2018Punctul 10

10. Guvernul susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textele constituționale consacră principiul respectării obligatorii a legii, dar, pentru a putea fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Susține că previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. Astfel, în cazul analizat, textul de lege sancționează promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase în condițiile arătate în art. 289 din Codul penal. Textul enumeră în mod clar și distinct actele interzise, neputându-se susține în mod rezonabil că destinatarul normei juridice nu cunoaște înțelesul noțiunilor de „promisiune“, „oferire“ sau „dare“ de bani sau alte foloase. Noțiunile menționate ca atare nu sunt de natură a afecta previzibilitatea normei penale, orice destinatar al acesteia fiind de așteptat a cunoaște înțelesul acestora și a-și putea adapta conduita exigențelor legii; sensul dat de legiuitor este cel de drept comun, înțelegerea comună a termenilor fiind cea care oferă substanța sintagmelor pretins neconstituționale. De asemenea, doctrina juridică a oferit definiții termenilor utilizați în text. Astfel, prin „promisiune“ se înțelege angajamentul, făgăduiala, obligația pe care și-o asumă persoana față de un funcționar public de a remite în viitor o sumă de bani sau alte foloase dacă va acționa sau nu va acționa în sensul urmărit și dorit de acea persoană; prin „oferire“ se înțelege activitatea de prezentare funcționarului public a banilor sau folosului pe care acesta urmează să îl primească, în scopurile precizate prin textul incriminator, infracțiunea de dare de mită subzistând chiar dacă oferta nu este acceptată; sintagma „a da bani“ sau alte foloase presupune a preda efectiv, a remite funcționarului public banii sau foloasele. Este nerelevantă împrejurarea că mituirea nu a reușit, adică nu l-a determinat pe funcționarul public să ia mită, întrucât infracțiunea se consumă odată cu acțiunea de predare, înmânare a avantajului material. ...