Decizia CCR nr. 454/2018Punctul 28

28. Astfel, Curtea constată că noua soluție legislativă extinde sfera de aplicare a punerii soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, ca formă de realizare a publicității hotărârii. O asemenea formă de publicitate a hotărârii judecătorești este concordantă și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta a arătat că termenii folosiți în fraza a doua din cuprinsul art. 6 paragraful 1 din Convenție, respectiv „hotărârea va fi pronunțată în mod public“, poate sugera o citire a deciziei cu voce tare. Fără îndoială textul din limba franceză folosește participiul „dat(ă)“, în timp ce cuvântul corespondent din limba engleză este „pronunțat(ă)“, dar această diferență minoră nu este de natură să risipească impresia degajată din textul în cauză: în franceză „dat(ă) în mod public“ - și nu „făcut(ă) public(ă)“ - poate fi foarte bine considerat sinonim cu „pronunțat(ă) în mod public“. La prima vedere, art. 6 paragraful 1 din Convenție apare ca fiind mai strict în această privință decât art. 14 paragraful 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care prevede că hotărârea „va fi făcută publică“. Numeroase state membre ale Consiliului Europei au o lungă tradiție ca, pe lângă citirea cu voce tare, să recurgă la alte mijloace pentru a face publice toate sau unele dintre deciziile instanțelor lor și, în special, a celor pronunțate de curțile lor de casație, de exemplu, prin depunerea la grefa instanței, accesibilă publicului. Redactorii Convenției nu ar fi putut neglija acest aspect, chiar dacă grija acestora pentru a o lua în considerare nu este atât de ușor de identificabilă în documentele lor de lucru precum în lucrările pregătitoare ale Convenției din 1966. Prin urmare, Curtea nu consideră că ar trebui să aleagă o interpretare literală. Curtea consideră că, în fiecare caz, aprecierea modalității de publicitate, prevăzute de dreptul intern al statului membru, dată unei hotărâri, trebuie realizată în lumina particularităților procedurilor în discuție, luând în considerare ansamblul acestora și în funcție de obiectul și scopul art. 6 paragraful 1 din Convenție [a se vedea Hotărârea din 8 decembrie 1983, pronunțată în Cauza Pretto și alții împotriva Italiei, paragrafele 25-26, Hotărârea din 8 decembrie 1983, pronunțată în Cauza Axen împotriva Germaniei, paragrafele 30-31, Hotărârea din 22 februarie 1984, pronunțată în Cauza Sutter împotriva Elveției, paragrafele 32-33]. ...