Decizia CCR nr. 385/2018Punctul 11

11. Referitor la art. I pct. 54, prin care se modifică art. 52 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 și potrivit căruia, în esență, măsura suspendării din funcție a magistratului poate fi oricând reevaluată, pe durata judecării acțiunii disciplinare, până la pronunțarea hotărârii de către secția corespunzătoare, se afirmă faptul că nu respectă cerințele privitoare la calitatea legii, fiind imposibil de dedus, pe cale de interpretare, elementele substanțiale ale procedurii care ar face efectivă această prevedere, și anume cine poate solicita această reevaluare. În plus, textul criticat cuprinde o contradicție vădită: deși teza a doua a alin. (1) al art. 52 prevede că măsura suspendării poate fi reevaluată oricând pe durata judecării acțiunii disciplinare, totuși, reevaluarea suspendării poate avea loc doar „până la pronunțarea hotărârii, de către secția corespunzătoare“, hotărâre care poartă asupra existenței unei abateri disciplinare, și nu asupra suspendării din funcție a magistratului. Cu toate că modificările aduse prin art. I pct. 55 din legea criticată întăresc ideea accesului liber la justiție, acestea nu sunt de natură a clarifica contradicția mai sus relevată, întrucât și acestea limitează în timp dreptul magistratului suspendat din funcție de a solicita reevaluarea suspendării sale dincolo de pragul stabilit prin art. I pct. 54 teza a doua, și anume „până la pronunțarea hotărârii, de către secția corespunzătoare“, ceea ce afectează, în final, principiul legalității, în componenta sa privind calitatea legii, stabilit de art. 1 alin. (5) din Constituție. ...