Decizia CCR nr. 342/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 182 lit. c) teza finală din Codul penal încalcă principiile privind legalitatea, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, legalitatea incriminării și a pedepsei, precum și independența judecătorilor, întrucât nu precizează cu exactitate care sunt acele forme de exploatare sexuală care intră sub incidența legii penale, sintagma „alte forme de exploatare sexuală“ fiind neclară, imprecisă și imprevizibilă. Consideră că lipsa de previzibilitate a sintagmei criticate este determinată „și de împrejurarea că nu orice act de natură sexuală este incriminat, având în vedere că un act sexual consimțit de ambele persoane ale raportului poate fi săvârșit în multiple modalități care să implice un comportament dominant al unuia dintre parteneri, fără ca această conduită să atragă incidența legii penale și, implicit, în aceste condiții nu sar subscrie textului prevăzut de art. 182 lit. c) teza finală din Codul penal“. De asemenea, invocă și jurisprudența referitoare la prevederile art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29). ...