Decizia CCR nr. 296/2018Punctul 9

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în privința dispozițiilor art. 107 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal și a dispozițiilor art. 14 alin. (1) , art. 19 alin. (1) , (2) și (5) , art. 21 alin. (1) și (4) , art. 25 alin. (1) și (2) , art. 86, art. 87 alin. (2) și art. 366 alin. (3) din Codul de procedură penală, și inadmisibilă, în privința prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. (2) și art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal, se susține că acestea nu contravin dispozițiilor art. 44 din Constituție, făcându-se trimitere, în acest sens, la Decizia Curții Constituționale nr. 168 din 2 martie 2010, despre care se afirmă că este aplicabilă și în prezenta cauză. Se susține, de asemenea, că textele criticate nu încalcă prezumția de nevinovăție, prezumție care este asigurată pe tot parcursul procesului penal. Se arată că măsura confiscării speciale are ca scop, la fel ca celelalte măsuri de siguranță, înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii de fapte penale, fără ca dispunerea ei să contravină dispozițiilor art. 23 alin. (12) din Constituție. Se susține, totodată, că prevederile art. 107 alin. (2) din Codul penal nu au caracter absolut, iar dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal constituie o excepție de la acestea, fără ca, astfel reglementate, dispozițiile legale anterior menționate să fie contradictorii și să creeze confuzii în aplicare; se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 92 din 3 martie 2015. Se conchide că, dacă în cadrul aceluiași proces penal, o persoană are atât calitatea de parte responsabilă civilmente, cât și calitatea de persoană împotriva căreia este dispusă măsura confiscării speciale, aceasta beneficiază de garanții procesuale specifice ambelor calități procesuale, fiindu-i garantate dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și dreptul de proprietate. Referitor la prevederile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, se susține că autoarea excepției critică o omisiune legislativă, aspect care nu este de competența Curții Constituționale, care, conform prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate modifica sau completa dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate. ...