Decizia CCR nr. 244/2018Punctul 6

6. Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, face referire la dispozițiile art. 177 din Codul penal, care reprezintă o contopire a prevederilor art. 149 și art. 149^1 din Codul penal anterior, cu unele modificări, la care au fost adăugate și acele persoane care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc. Reține că, în noua concepție, expresia „membru de familie“ a fost extinsă și absoarbe integral în conținutul său noțiunea de „rude apropiate“. Introducerea în conținutul noțiunii de „membru de familie“ a persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc, este considerată pe deplin justificată, în condițiile numărului mare de cupluri care trăiesc astăzi în uniune liberă. Reține că, deși subminează instituția căsătoriei, asimilarea ar putea fi admisă din rațiuni umanitare, mai ales când conviețuirea a avut o durată mare sau foarte mare. Arată că noțiunea de „membru de familie“, folosită de Codul penal, a fost armonizată cu cea deja consacrată în Legea nr. 217/2003, dar și cu reglementări existente în alte coduri penale europene, în concordanță cu convențiile internaționale în materia combaterii violenței în familie, ratificate de România, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că familia cuprinde și relațiile de facto între persoane care conviețuiesc în afara căsătoriei. Reține că expresia „membru de familie“ este des folosită în Codul penal, această calitate privind, cel mai frecvent, persoana subiectului activ nemijlocit, constituind fie un element circumstanțial de agravare, fie o cauză de nepedepsire sau o condiție de punere în mișcare din oficiu a acțiunii penale. Totodată, „membru de familie“ poate fi subiect activ nemijlocit calificat în cazul unor infracțiuni sau poate constitui subiect pasiv circumstanțiat în cazul altor infracțiuni. Numeroasele întrebuințări ale acestei expresii în legea penală au determinat introducerea respectivei norme explicative în titlul X al părții generale a Codului penal. Observă că efectele penale ale legăturilor de rudenie sunt limitate doar la ascendenți, descendenți, frați și surori, precum și copiii acestora. În opinia instanței, art. 177 alin. (1) din Codul penal prevede o enumerare limitativă a persoanelor care, în înțelesul legii penale, sunt considerate „membru de familie“. Observă că efectele rudeniei sunt aceleași, fie că ea decurge din legăturile de consangvinitate existente între părți, fie că legătura de rudenie decurge din adopție, legiuitorul prevăzând explicit că prin membru de familie se înțeleg și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude. Observă, totodată, că în noțiunea de „membru de familie“ au mai fost incluse persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți (concubinii) sau dintre părinți și copii (socrii față de ginere sau noră, nașii față de cei pe care-i cunună sau botează), cu condiția ca aceștia să trăiască împreună în același loc, să coabiteze. Aceasta înseamnă că persoanele respective trăiesc, se întrețin și locuiesc împreună, suportând împreună cheltuielile gospodăriei din veniturile lor comune. Reține că norma explicativă are în vedere membrii de familie ai autorului, iar nu pe cei ai victimei, cu care acesta nu se află în relația cerută de art. 177 din Codul penal. Reține, de asemenea, că și copilul rezultat din afara căsătoriei este membru de familie cu tatăl său, filiația fiind o chestiune de fapt ce urmează a fi stabilită în cadrul procesului penal. Apreciază că scopul instituirii dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură penală îl constituie necesitatea obținerii unui probatoriu care să reflecte în mod obiectiv situația de fapt, în lipsa oricărui subiectivism. Or, în situația rudelor, soților, foștilor soți, relațiile de afecțiune existente pot denatura realitatea faptelor, astfel că declarațiile acestora nu pot fi considerate ca fiind obiective. Apreciază că aceeași este situația și în cazul persoanelor care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, declarațiile acestora fiind la fel de lipsite de obiectivitate ca și cele ale rudelor, soților sau foștilor soți. Consideră că, prin nerecunoașterea dreptului de a refuza să dea declarație în calitate de martor copiilor concubinei/concubinului unui inculpat/inculpate, se încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, distincția făcută între persoanele enumerate în cuprinsul art. 117 alin. (1) din Codul de procedură penală și copiii concubinei inculpatului/inculpatei fiind nejustificată și contrar rațiunii avută de legiuitor în momentul instituirii acestui privilegiu. Apreciază că, atât timp cât, raportat la art. 177 din Codul penal, inclusiv concubinii sunt asimilați membrilor de familie, nu se justifică în niciun fel omisiunea legiuitorului de a include în art. 117 din Codul de procedură penală și copiii concubinilor, dacă aceștia trăiesc, se întrețin și locuiesc împreună, suportând cheltuielile gospodăriei din veniturile lor comune, situație care generează o discriminare nefundamentată, contrară Constituției. ...