DECIZIE 2200/2025Punctul I

I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel B. - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.03.2023, cu nr. 1.954/2/2023, reclamanta APR/S.RO a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii Guvernului nr. 1.194/2022 privind actualizarea limitelor amenzilor prevăzute la art. 13 din Legea nr. 82/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 4 octombrie 2022. În motivarea cererii reclamanta a susținut că obiectul prezentei acțiuni judiciare îl constituie controlul de legalitate asupra dispozițiilor art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2022. La data de 23.06.2023, MMAP a formulat cerere de intervenție accesorie în susținerea poziției procesuale a pârâtului, prin care a solicitat, pe această cale, admiterea excepției lipsei de interes, raportat la Decizia nr. 66/2009 a Curții Constituționale și, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. ... 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1.668 din 13 noiembrie 2023, Curtea de Apel B. - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta APR/S.RO, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de MMAP. ... 3. Calea de atac exercitată Împotriva Sentinței nr. 1.668 din 13 noiembrie 2023 a Curții de Apel B. - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta APR/S.RO, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând, admiterea acțiunii, în sensul anulării Hotărârii Guvernului nr. 1.194/2022. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că prima instanță nu a analizat criticile întemeiate pe prevederile art. 1 alin. (5) din Constituția României, ale art. 6 alin. (3) lit. a) din Convenția europeană a drepturilor omului și ale art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, prin care se consacră principiul legalității și exigențele de calitate a legii. Legiuitorul a înțeles să stabilească un cuantum al amenzilor în conținutul Legii nr. 82/1993, iar prin art. 13 alineatul ultim din aceeași lege a stabilit ca Guvernul să actualizeze periodic cuantumul amenzilor. Așadar, legea nu permite organului administrativ stabilirea cuantumului amenzii, ci doar actualizarea acestuia. În consecință, orice modificare a cuantumului care nu este o actualizare este nelegală. Curtea de apel a reținut că emitentul actului normativ a avut temeiul legal pentru adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 1.194/2022, însă critica formulată de recurentă se referă nu la lipsa temeiului legal pentru emiterea actului normativ, ci la atribuția pe care o are emitentul actului normativ, limitată de legiuitor doar la actualizarea cuantumului amenzilor. Lipsa de claritate și de previzibilitate a textului din actul administrativ normativ supus controlului de legalitate în prezenta cauză este o consecință negativă a reglementării generale din lege, dar aceasta nu poate permite extinderea unor atribuții pe care le are Guvernul României în executarea legii. Din această perspectivă, faptul că a fost emisă o hotărâre de Guvern fără a fi făcută o trimitere de la norma-cadru de sancționare a contravenției către actele normative care să definească o procedură de actualizare și un criteriu obiectiv de actualizare, la anumite perioade specificate în lege, reprezintă, de asemenea, o lacună a textului criticat. În condițiile în care o normă juridică nu poate fi calificată ca fiind conformă din punct de vedere calitativ, deoarece nu respectă normele de tehnică legislativă, determinând apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și, mai ales, previzibilitatea legii, acel text normativ este contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. Totodată, textul supus analizei sub aspectul legalității nu respectă normele de tehnică legislativă cuprinse în art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000. În consecință, viciul de legalitate intrinsec normei reglementate în cuprinsul art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2022 determină anularea acestui text normativ, adoptat cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție și ale art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prima instanță nu doar că nu a observat că în nota de fundamentare care a stat la baza adoptării Hotărârii Guvernului nr. 1.194/2022 nu este prezentată o modalitate de „actualizare“ a cuantumurilor amenzilor, ci o mărire discreționară, dar chiar a reținut existent un criteriu de actualizare obiectiv, respectiv O.U.G. nr. 57/2007. Or, actul administrativ emis reprezenta o punere în aplicare a dispoziției legale din art. 13 din Legea nr. 82/1993, și nu a O.U.G. nr. 57/2007. Raportarea la o procedură nereglementată de legea care dă această atribuție emitentului atrage nelegalitatea actului emis. Prima instanță nu a analizat critica recurentei sub aspectul respectării procedurii la adoptarea normelor, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deși recurenta a învederat în acțiune importanța acesteia, astfel cum este explicată de Curtea Constituțională a României în motivarea Deciziei nr. 128/2019. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiilor egalității și proporționalității, deoarece stabilirea cuantumurilor actuale ale amenzilor este realizată fără criterii obiective și proporționale, prima instanță a înlăturat-o nejustificat prin trimitere la O.U.G. nr. 57/2007, act normativ neaplicabil în speță. Nici caracterul discreționar al sumelor stabilite ca amenzi nu este supus analizei de către prima instanță și nici încălcarea normelor imperative privind tehnica legislativă. Modalitatea de stabilire a amenzilor a fost pur discreționară, fără nicio raportare la textul de lege care permite actualizarea, ci, așa cum arată instanța fondului, prin trimitere la un alt act normativ (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007). Tocmai de aceea a invocat caracterul disproporționat al măsurilor luate, care decurge și din inexistența oricărui criteriu obiectiv de actualizare a limitelor amenzilor, care să permită analiza legalității acestora raportat la textul de lege invocat ca temei al hotărârii. Legalitatea unui act administrativ se analizează și din perspectiva procedurii de adoptare, iar în speță acesta a fost adoptat cu încălcarea principiului transparenței decizionale. Prima instanță a reținut eronat că nu se arată în concret datele pe care trebuie să le verifice instanța. În drept, a invocat dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, art. 7 din Legea nr. 52/2003, art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 și art. 108 alin. (2) din Constituția României. ... 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-intervenient MMAP a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare legale și, pe cale de consecință, constatarea nulității recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. De asemenea, prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Guvernul României a invocat excepția nulității recursului pentru netimbrare, prin raportare la prevederile art. 486 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură civilă, și pentru nemotivare, prin raportare la prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, solicitând anularea cererii de recurs; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat. Prin concluziile scrise înregistrate la dosar, recurenta-reclamantă APR/S.RO a solicitat respingerea excepției nulității recursului, arătând că recursul este întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, motivele de nelegalitate a hotărârii atacate fiind expuse pe larg în cuprinsul acestuia, cu trimitere la fiecare text de lege pe care le-a considerat încălcate de către instanța de fond. Excepția nulității recursului, sub ambele aspecte invocate, a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, și respinsă în ședința publică din data de 9.04.2025, instanța reținând că recursul a fost legal timbrat, iar motivele de nelegalitate expuse în cererea de recurs pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. ... ...