Decizia CCR nr. 252/2018Punctul 43

43. Se arată că rațiunea pentru care acest act poate fi atacat este una dublă, pe de-o parte, pentru protejarea statutului judecătorului și procurorului și, pe de altă parte, pentru protejarea dreptului persoanei la un proces echitabil. Astfel, din perspectiva judecătorului sau procurorului, instituirea unei căi de atac împotriva actului prin care se constată rezultatul verificării conferă deplină expresie dreptului său la apărare, evitând declanșarea unei acțiuni disciplinare, cu consecința eliberării sale din funcție. Cu alte cuvinte, magistratul se poate apăra înainte ca actul respectiv să fi produs efecte în ceea ce privește cariera sa, și nu doar după ce aceste efecte s-ar fi produs. Se mai arată că, dacă s-ar accepta argumentele autorilor obiecției de neconstituționalitate, în sensul că doar eliberarea din funcție ca urmare a avizului Consiliului Suprem de Apărare a Țării reprezintă actul administrativ, s-ar permite eliberarea din funcție înainte de a se verifica veridicitatea actului emis de Consiliul Suprem de Apărare al Țării, ceea ce nu poate fi acceptat. Or, potrivit prevederilor Legii nr. 303/2004, eliberarea din funcție a unui judecător sau procuror se face atunci când există dovada că acesta a fost sau este lucrător sau colaborator al serviciilor de informații. Dacă nu ar exista posibilitatea contestării comunicării realizate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, aceasta ar însemna că actul ar putea fi contestat abia după eliberarea din funcție, când consecințele actului emis de Consiliul Suprem de Apărare a Țării se vor fi produs deja. Pe de altă parte, din perspectiva cetățeanului, interdicția stabilită prin lege judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți, personalului de specialitate juridică asimilat, personalului auxiliar de specialitate și personalului conex personalului de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de a face parte din servicii de informații ca lucrători operativi, acoperiți, informatori sau colaboratori are ca rațiune garantarea unei componente a independenței justiției, ca element al dreptului la un proces echitabil. Ca atare, destinatarul acestui drept - cetățeanul ce justifică un interes - are și el calitate procesuală activă pentru a contesta veridicitatea rezultatului unei astfel de verificări, tocmai în garantarea efectivă a dreptului său fundamental la un proces echitabil. ...