Decizia CCR nr. 206/2018Punctul 106

106. Având în vedere acest cadru normativ, Curtea reține că Serviciul de Protecție și Pază, în calitate de organ de constatare, poate încheia acte, care cuprind date și informații, pe care, dacă indică pregătirea sau săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, le transmite organelor de urmărire penală. Potrivit Codului de procedură penală, doar aceste din urmă organe au competența de a efectua cercetarea penală, deci de a strânge și administra probe în procesul penal. Cu alte cuvinte, actele de constatare întocmite în temeiul art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 191/1998 ar putea dobândi calitatea de mijloc de probă, iar probele vor fi folosite în cadrul procesului penal, doar dacă organul de urmărire penală, respectiv instanța de judecată, le recunoaște această calitate, în urma verificării legalității și loialității administrării lor. Serviciul de Protecție și Pază, în calitate de organ de constatare, nu are nicio atribuție în acest domeniu și, implicit, nici nu poate „determina numărul de acte de constatare întocmite în baza art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 191/1998, cu modificările și completările ulterioare, care au fost folosite ca mijloace de probă în cauze aflate în stadiul de cercetare penală sau în fața instanțelor judecătorești“. ...