Decizia CCR nr. 158/2018Punctul 10

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale menționate sunt neconstituționale, deoarece prin sintagma „instanța care a judecat cauza în primă instanță“ legea dă posibilitatea unor interpretări multiple, astfel că dispozițiile legale criticate nu îndeplinesc condițiile de claritate a legii. Ca atare, se acceptă ca o instanță inferioară să caseze o hotărâre pronunțată de o instanță superioară, care a judecat cauza pe fond, sau mai bine zis convingerile a doi judecători de la curtea de apel sunt supuse controlului judecătoresc exercitat de către un judecător de la judecătorie, ceea ce este de neconceput. Arată că obiectul cererii de revizuire îl constituie Decizia nr. 825 din 10 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, și nu Sentința nr. 1.199 din 30 decembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, care a fost desființată (anulată) prin admiterea apelurilor de către curtea de apel. Prin urmare, sentința instanței de fond a fost lipsită de efecte, pentru că nu a rămas definitivă prin nerecurare sau prin respingerea recursurilor declarate de părți și deci competența de a soluționa cererea de revizuire revine instanței care, casând Sentința nr. 1.199 din 30 decembrie 2013, a soluționat cauza pe fond, respectiv Curtea de Apel București, care a pronunțat Decizia nr. 825 din 10 iunie 2015. ...