Decizia CCR nr. 134/2018Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarelor excepției de neconstituționalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia. Se arată că textul criticat a mai făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, excepțiile fiind respinse, ca neîntemeiate, și se solicită schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, pentru argumentele invocate în prezenta cauză. Se arată că prevederile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. II pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, garanția asistenței juridice obligatorii fiind extinsă de la faza judecății și la faza camerei preliminare. Se susține că, în acest fel, textul criticat creează discriminare între persoanele care au calitatea de suspect sau inculpat în etapa urmăririi penale și cele care au calitatea de inculpat în etapa camerei preliminare și în cea a judecății, în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani cu atât mai mult cu cât etapa camerei preliminare se poate finaliza cu restituirea dosarului la procuror. Un alt argument în sprijinul reconsiderării jurisprudenței Curții Constituționale invocate este acela al regândirii structurii procesului penal, conform Codului de procedură penală în vigoare. Se susține că, potrivit acestuia, etapa urmăririi penale nu mai este una formală, putându-se pronunța hotărâri penale de condamnare, exclusiv pe baza probelor administrate în etapa urmăririi penale, ca urmare a necontestării acestora sau a încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției. Se arată că, astfel, se poate ajunge la situația pronunțării unei hotărâri de condamnare, în situațiile anterior menționate, fără ca inculpatul să fi beneficiat de asistență juridică în etapa urmăririi penale. Se mai susține că lipsa garanției dreptului la apărare analizată nu poate fi acoperită de prevederile art. 90 lit. b) din Codul de procedură penală, întrucât, în practică, acestea nu sunt aplicate decât în mod excepțional. Pentru aceste motive, se susține încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi, la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la apărare. ...