Decizia CCR nr. 134/2018Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că neasigurarea asistenței juridice obligatorii, în cursul urmăririi penale, pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, în condițiile asigurării acestui drept în cursul procedurii în cameră preliminară și al judecății, pentru aceleași categorii de infracțiuni, nu poate fi justificată din punct de vedere constituțional, având în vedere că și urmărirea penală reprezintă o etapă a procesului penal. Se susține că urmărirea penală este de o însemnătate majoră, întrucât probele administrate în această fază constituie unicul temei al pronunțării unei hotărâri judecătorești, în cazul recunoașterii învinuirii, conform art. 375 și art. 377 din Codul de procedură penală, și în cel al necontestării probelor, potrivit art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală. Se arată că dispunerea, în condițiile reglementate prin dispozițiile procesual penale anterior enumerate, unor condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, în lipsa asigurării asistenței juridice obligatorii în etapa urmăririi penale, este de natură a încălca dreptul la apărare al persoanei condamnate. Se susține că, pentru a nu fi lipsit de conținut, dreptul la apărare trebuie garantat, în etapa urmăririi penale, în condiții similare garantării sale în etapa camerei preliminare și în cea a judecății. Se arată, totodată, că în lipsa garantării dreptului la apărare, prin asigurarea asistenței juridice obligatorii, în etapa urmăririi penale, pentru infracțiunile prevăzute la art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală, dreptul la un proces echitabil devine iluzoriu, întrucât o astfel de reglementare încalcă principiul egalității armelor, opunând suspectului sau inculpatului, care este lipsit de asistență juridică de specialitate, organele statului, aflate pe o poziție dominantă, consolidată prin specializarea juridică a acestora și prin rolul de coordonare pe care îl au, în etapa procesului penal analizată. Se mai susține că dispozițiile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală contravin principiului egalității în drepturi, întrucât creează discriminare între persoanele care au calitatea de suspect sau inculpat, aflate în cursul urmăririi penale, care sunt acuzate de săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, și persoanele acuzate de săvârșirea unor infracțiuni din aceeași categorie, aflate în etapa camerei preliminare sau a judecății, prin asigurarea, doar în cazul celor din urmă, a asistenței juridice obligatorii. Se susține că această diferență de tratament juridic nu poate fi justificată, întrucât persoanele anterior menționate se află în situații similare. ...