Decizia CCR nr. 830/2019Punctul 6

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală restrâng ipotezele în care asistența juridică este obligatorie, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, la etapa camerei preliminare și a judecății, excluzând astfel etapa urmăririi penale, care, în concepția Codului de procedură penală în vigoare, are o importanță semnificativă. Se arată în acest sens că probele administrate în etapa urmăririi penale pot constitui unicul temei al pronunțării unei hotărâri judecătorești, atât în cazul recunoașterii învinuirii, conform art. 375 și art. 377 din Codul de procedură penală, cât și în cazul în care acestea nu sunt contestate, conform art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, și nu mai sunt administrate alte probe. Având în vedere aceste aspecte și riscurile unei condamnări la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani, neasigurarea asistenței juridice obligatorii, în etapa urmăririi penale, conform textului criticat, încalcă dreptul la apărare al inculpatului. Se susține că, fără a face confuzie între asistența juridică obligatorie și dreptul la apărare, asigurarea asistenței juridice obligatorii este consecința asigurării dreptului la apărare, în condițiile în care acest drept nu este exercitat în mod voluntar. Se susține că neasigurarea asistenței juridice obligatorii în ipoteza invocată în susținerea excepției lipsește de conținut dreptul fundamental la apărare, încălcând, totodată, dreptul la un proces echitabil. Se arată că prevederile art. 90 lit. c) din Codul de procedură penală contravin principiului egalității armelor, prin crearea unei disproporții între apărarea interesului public al statului și felul în care este protejat interesul individual al inculpatului aflat în etapa urmăririi penale, disproporție ce contravine, totodată, principiului egalității în fața legii. Se susține că situația în care se află un astfel de inculpat atunci când este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani este similară cu cea a inculpaților trimiși în judecată pentru infracțiuni din aceeași categorie, aflați în etapa camerei preliminare sau a judecății, motiv pentru care nu se justifică reglementarea în privința acestora a unui regim juridic diferit, sub aspectul asigurării asistenței juridice obligatorii. ...