Decizia CCR nr. 91/2018Punctul 9

9. Autorul excepției, referindu-se la art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991, consideră că prin formularea „orice alte acțiuni care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români“ ar fi permisă obținerea de interceptări pentru probarea unor infracțiuni cum ar fi violul, omorul, falsul ș.a., de vreme ce oricare dintre infracțiuni aduce atingere unor drepturi ale cetățenilor. Din examinarea conținutului art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 se poate lesne constata că susținerile autorului excepției sunt neîntemeiate. Din perspectiva clarității și previzibilității textului, constatăm că art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 stabilește categoriile de acțiuni care pot reprezenta, în funcție de circumstanțele concrete, amenințări la adresa securității naționale, textul grupându-le în activități de subminare, activități de sabotaj, sau orice alte acțiuni (s.n. similare celor de subminare, de sabotaj) care urmăresc înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români și activități care aduc atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării. Se poate lesne observa că textul se referă la atingerea gravă a drepturilor și libertăților fundamentale în general, nu la drepturile unei anumite persoane determinate deja, care este victima unei infracțiuni. De asemenea, textul se referă la subminare, sabotaj (termeni care au înțelesul din limbajul comun, respectiv: a submina = a ataca, a lovi pentru a slăbi, a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune; a sabota = acțiune având ca scop împiedicarea bunului mers al unei activități) sau acțiuni similare celor de subminare, sabotaj care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Prin urmare, este evident că textul se referă la acțiuni care privesc colectivitatea, și nu la o acțiune care aduce atingere drepturilor unei persoane. Din modul de redactare a textului art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 rezultă cu claritate că nu orice faptă prin care se aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor constituie o amenințare pentru securitatea națională, o asemenea calificare depinzând în mod determinant de gravitatea pe care activitatea derulată o prezintă în concret. Utilizarea în textul de lege a unor noțiuni, categorii abstracte, nu generează o imprevizibilitate a legii, atât timp cât circumstanțierea acestora la materia în care reglementează este efectuată de practica internă, aspect ce este în concordanță cu jurisprudența europeană și cu jurisprudența anterioară a Curții Constituționale. Pe de altă parte, în conținutul art. 3 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României, legiuitorul face referire și la alte acțiuni care constituie amenințări la adresa securității naționale a României, respectiv cele enumerate la lit. a) -e) și g) -m) . Astfel: Constituie amenințări la adresa securității naționale a României următoarele: a) planurile și acțiunile care vizează suprimarea sau știrbirea suveranității, unității, independenței sau indivizibilității statului român; ... b) acțiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, înlesnirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvârși oricare din aceste fapte; ... c) trădarea prin ajutarea inamicului; ... d) acțiunile armate sau orice alte acțiuni violente care urmăresc slăbirea puterii de stat; ... e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, procurarea ori deținerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum și divulgarea secretelor de stat sau neglijența în păstrarea acestora; […] ... g) acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcții importante în stat ori a reprezentanților altor state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie să fie asigurată pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate, precum și practicii internaționale; […] ... h) inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept; ... i) actele teroriste, precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități al căror scop îl constituie săvârșirea de asemenea fapte; ... j) atentatele contra unei colectivități, săvârșite prin orice mijloace; ... k) sustragerea de armament, muniție, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitățile autorizate să le dețină, contrabanda cu acestea, producerea, deținerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiții decât cele prevăzute de lege, precum și portul de armament sau muniție, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol securitatea națională; ... l) inițierea sau constituirea de organizații sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfășurării vreuneia din activitățile enumerate la lit. a) -k) , precum și desfășurarea în secret de asemenea activități de către organizații sau grupări constituite potrivit legii; ... m) orice acțiuni sau inacțiuni care lezează interesele economice strategice ale României, cele care au ca efect periclitarea, gestionarea ilegală, degradarea ori distrugerea resurselor naturale, fondurilor forestier, cinegetic și piscicol, apelor și altor asemenea resurse, precum și monopolizarea ori blocarea accesului la acestea, cu consecințe la nivel național sau regional. ... Față de acest conținut al art. 3 din Legea nr. 51/1991, sintagma „orice alte acțiuni care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români“ din art. 3 lit. f) se impunea a fi analizată de instanța de contencios constituțional, coroborat cu ansamblul reglementării din cuprinsul art. 3 din Legea nr. 51/1991, în care sunt menționate toate acțiunile care constituie amenințări la adresa securității naționale a României, așa încât nu se poate susține argumentat că sintagma nu este clară, previzibilă și nici că textul ar avea o sferă nedeterminată de aplicabilitate, atât timp cât legea detaliază aceste tipuri de acțiuni. Totodată, nu se poate susține că sintagma ar fi neconstituțională, întrucât legiuitorul, prin modul de redactare a acesteia, nu a realizat o distincție între faptele care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și care pot fi calificate drept chestiuni ce țin de dreptul penal, pe de o parte, și faptele care sunt îndreptate împotriva drepturilor și libertăților unei colectivități, care prin numărul de indivizi ce îi aparțin, determină amploarea faptelor îndreptate împotriva acesteia, putând reprezenta o amenințare la adresa securității naționale, pe de altă parte - așa cum s-a susținut în opinia majoritară. Această demarcație, delimitare, la care se face referire în opinia majoritară și care a determinat admiterea excepției de neconstituționalitate, este efectuată deja de legiuitor prin dispozițiile art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală, în care sunt menționate situațiile punctuale în care înregistrările sunt realizate ca urmare a punerii în executare a unui mandat de supraveghere tehnică dispus potrivit Codului de procedură penală, distinct de înregistrările realizate ca urmare a punerii în executare a unui mandat de interceptare și înregistrare a comunicațiilor electronice dispus potrivit Legii nr. 51/1991. Astfel, potrivit art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală: Supravegherea tehnică (s.n. conform Codului de procedură penală) se poate dispune în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, de trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de șantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție și al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. ...