Decizia CCR nr. 64/2018Punctul 47

CCR · decizie de neconstituționalitate · 14.02.2018 · dosar 48A/2018
Punctul 47
47. Curtea reține că statutul juridic al ANCOM a fost reglementat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009. Înainte de această reglementare, instituția națională pentru comunicații (care a avut diverse denumiri, cum sunt ANRC, ANRCTI și ANC) a avut statutul juridic de instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Guvernului. Corespunzător acestui statut, conducerea instituției naționale pentru comunicații era numită de prim-ministru, pentru un mandat de 5 ani. În mod corelativ, revocarea din funcție a președintelui și vicepreședinților instituției era de competența prim-ministrului, în cazurile de încălcare a actelor normative din domeniul comunicațiilor sau de condamnare penală prin hotărâre judecătorească definitivă. Curtea reține că, prin scrisoarea de punere în întârziere din data de 29 ianuarie 2009 (Cauza nr. 2008/2.366), Comisia Europeană a atras atenția asupra faptului că au fost încălcate prevederile Directivei 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice, în ceea ce privește obligația de garantare a independenței autorității naționale de reglementare în domeniul comunicațiilor. Astfel, s-a considerat că numirea și demiterea de către prim-ministru a conducerii autorității naționale de reglementare în domeniul comunicațiilor, prevăzute în legislație la acel moment, nu îndeplineau condițiile de independență a acestei autorități. Ca urmare a acestei acțiuni demarate de Comisia Europeană, s-a emis Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009, prin care statutul juridic al instituției naționale pentru comunicații (denumită ANCOM) a fost reglementat ca fiind „autoritate publică autonomă cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanțată integral din venituri proprii“, iar conducerea acesteia era numită de către președintele României, la propunerea Guvernului, durata mandatelor fiind de 6 ani. Așa cum este explicat în preambulul său, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 a fost emisă „Luând în considerare că în scrisoarea de punere în întârziere din data de 29 ianuarie 2009 (Cauza nr. 2008/2.366) Comisia Europeană atrage atenția asupra faptului că au fost încălcate prevederile Directivei 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directiva-cadru), având în vedere că Guvernul României este invitat să răspundă la scrisoarea de punere în întârziere din cadrul acțiunii declanșate până în data de 2 aprilie 2009 și, în aceste condiții, elaborarea unui act normativ care să consfințească înființarea, organizarea și funcționarea autorității de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice sub controlul Parlamentului este o soluție ce va aduce stabilitate instituțională autorității naționale de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice, adoptarea proiectului de act normativ fiind în măsură, totodată, să creeze premisele închiderii procedurii de încălcare a normelor comunitare înainte de următoarea fază a acestei proceduri“ Totodată, pentru corelarea cu statutul juridic de autoritate administrativă autonomă, aflată sub control parlamentar, art.15 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 a prevăzut că activitatea ANCOM este analizată de Parlament, prin dezbaterea raportului anual. ...
Sursa oficială ↗