Decizia CCR nr. 21/2018Punctul 25

25. Cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, sub aspectul legăturii sale cu cauza dedusă judecății, Curtea apreciază, mai întâi, ca fiind necesară stabilirea naturii juridice a informațiilor clasificate. Din examinarea dispozițiilor art. 352 alin. (11) și alin. (12) din Codul de procedură penală, rezultă că sfera lor de incidență vizează informații clasificate „esențiale pentru soluționarea cauzei“, care sunt susceptibile „de a servi la pronunțarea unei soluții de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei“, deci cu privire la care există argumente rezonabile că ar putea concura la răsturnarea prezumției de nevinovăție a inculpatului. Or, potrivit art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, „În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.“ Sub acest aspect, Curtea constată că dispozițiile art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală, după ce enumeră expres declarațiile (ale părților în procesul penal, ale persoanei vătămate, ale martorilor), înscrisurile, rapoartele de expertiză sau constatare, procesele-verbale, fotografiile, mijloacele materiale de probă, prevăd, la lit. f) , că „Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace: [...] f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis de lege.“ Așa fiind, pentru a produce consecințele prevăzute de lege, legiuitorul a conferit informațiilor clasificate, apreciate „esențiale pentru soluționarea cauzei“, valoare probatorie în procesul penal, acestea putând dovedi, singure sau coroborate cu alte probe, dincolo de orice îndoială rezonabilă, veridicitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului. ...