Decizia CCR nr. 810/2017Punctul 13

13. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în dosarele Curții nr. 1.533D/2017 și nr. 2.211D/2017, autorii excepției, susțin, în mod identic, că prevederile penale criticate au ca obiect protejarea relațiilor sociale referitoare la buna înfăptuire a actului de justiție, fiind definite ca infracțiuni contra înfăptuirii justiției. Rețin că în conținutul art. 126 din Constituție se regăsește sintagma „justiția se realizează“, iar, în opinia acestora, există similitudine de sens între verbele „a înfăptui“ și „a realiza“. Or, art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală prevede că singurele organe judiciare care realizează justiția sunt instanțele judecătorești. Având în vedere toate cele menționate, autorii excepției susțin, în esență, că celelalte organe judiciare menționate în art. 30 lit. a) și b) din Codul de procedură penală - organele de cercetare penală și procurorul - sunt organe specializate ale statului ce realizează activitatea judiciară, dar nu realizează funcția de justiție. Pornind de la premisa că funcția judiciară și activitatea de înfăptuire a justiției nu sunt sinonime, autorii excepției concluzionează că textele incriminatorii, a căror neconstituționalitate se invocă, ar fi constituționale numai în măsura în care noțiunea de îngreunare sau zădărnicire a urmăririi penale (art. 264 din Codul penal din 1969) ori împiedicare sau îngreunare a cercetărilor într-o cauză penală (art. 269 din Codul penal) se referă exclusiv la cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești. ...