Decizia CCR nr. 785/2017Punctul 8

CCR · decizie de neconstituționalitate · 05.12.2017 · dosar 2.947/3/2014
Punctul 8
8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Codul penal este neîntemeiată. Arată, astfel, că, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică, revenind legiuitorului infraconstituțional sarcina de a reglementa conținutul tentativei și tratamentul sancționator aplicabil acesteia. Consideră că alegerea modalității de stabilire a sancțiunii pentru tentativă ca fracție din pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta consumată nu este de natură a afecta în niciun fel principiul egalității în fața legii, principiu statuat prin art. 16 din Constituție. Așa cum a stabilit, în mod constant, instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa, principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite, iar producerea anumitor consecințe prin fapta comisă reprezintă situații diferite. Este, astfel, evident că textul de lege criticat nu cuprinde reguli de natură a încălca principiul egalității cetățenilor în fața legii, ele aplicându-se nediferențiat tuturor persoanelor ce cad sub incidența lor. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 22 alin. (1) din Constituție apreciază ca aceasta este, de asemenea, neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 33 alin. (2) din Codul penal, care stabilesc regimul sancționator al tentativei, se aplică faptelor pentru care legea penală prevede în acest sens, inclusiv, celor care aduc atingere dreptului la viață și la integritate fizică și psihică. Faptul că regimul sancționator nu este identic cu cel al faptei consumate este, după cum s-a arătat mai sus, o opțiune de politică legislativă, care nu afectează protecția oferită de ansamblul normelor Codului penal și nu este, prin urmare, neconstituțională. ...
Sursa oficială ↗